Certificat Harvard
I’ve been certified in leadership by Harvard

Provocarea majora a fost sa ma ridic la nivelul Harvard. Pentru certificare trebuie sa scrii articole, sa citesti mult si sa lucrezi DOAR cand ai mintea limpede. In cazul meu, noaptea, dincolo de task-urile zilnice ale jobului si familiei.

Motivatie, ore de lucru si studiu si la final examenul!

Când atingi gradul minim si stii ca iti vei obtine certificarea te relaxezi in sfarsit. Aici nu e deloc asemanator cu ceea ce stiam: la noi daca ai o problema te duci la profesor si eventual, poti gasi o rezolvare. Aici nu ai la cine sa te duci. Poti citi de zeci de ori materialul, nu ai timpi de raspuns minim insa daca raspunsul e gresit, nu esti punctat. E pe undeva desi altfel, mai corect. Poti sa inveti si sa lucrezi in ritmul tau, ai tot suportul video si nu numai, al materialelor cursului, insa e degeaba daca nu te-ai concentrat, daca nu ai pus in practica si in scris cele citite. Astfel se fixeaza.

Si da, atunci certificarea e pe bune, nu ai cum sa o pacalesti.

Toata migratia asta online a sistemului de learning in e-learning, ar trebui sa dea de gandit celor din sistemul de invatamant romanesc. De fapt sunt atatea motive care ar trebui sa dea de gandit celor din sistemul de invatamant romanesc incat asta ar putea fi considerat un moft, daca in realitate nu ar fi un vector de coagulare si un posibil obiectiv al sistemului.

Stiati ca in testele PISA (Programme for International Student Assessment) studentii si elevii romani au cel mai mic indice de motivatie pentru a veni la scoala, din toti elevii din tarile care au participat la evaluare? Sunt 72 de tari.

Se cuvine sa facem o mica paranteza legata de context. Sistemele clasice de invatamant au aparut ca nevoie a paturii sociale superioare de a scolariza patura inferioara pentru a o putea folosi mai eficient in munca si de asemenea, pentru a o controla. De aceea, istoria, lecturile obligatorii, geografia, etc sunt eventuale materii care sunt schimbate in mod curent, odata cu schimbarea dramatica a regimurilor. Tot de aceea, materiile sunt alese in sensul de mai sus: copii trebuiau sa invete sa numere, ca citeasca, sa inteleaga notiuni de geografie si istorie, dar si sa se conformeze, sa se inscrie pe o orbita comuna tuturor, pentru a putea fi folositi cu succes in munca maselor.

Ei bine, contextul s-a schimbat. Unele diplome nu mai au nici o valoare, pe când altele iti garanteaza succesul daca te conformezi sistemului. Ultimele sunt insa platite cu bani grei si arata nu numai capacitatea de calcul si lucru cu informatia a unui om, dar si avutia personala, capacitatea de a relationa si cercurile sociale. De asemenea, oameni care nu au carte sau nici o diploma relevanta, precum proprietarul Inditex sau IT-istii, pot sa penetreze cercurile sociale si pot sa castige sume mari de bani daca ceea ce fac, fac cu pasiune si se dedica. Paradigma sistemului de invatamant s-a schimbat, nu mai e nevoie sa mergi efectiv undeva pentru a fi prezent intr-o sala de clasa. O poti face online, oricând ai timp. Nu mai e nevoie sa parcurgi materii inutile, lipsite de actualitate si aplicabilitate. Acum poti alege dintr-un set de cursuri pe cele care iti convin si iti sunt cu adevarat utile adunand credite pentru terminarea anului si deci a studiilor.

Nu poti trisa, nu are rost.

Si poti face asta cu costuri minime, din orice colt al lumii, cu o conexiune la internet.

Hole in the Wall! Gratie lui Sugata Mitra lumea s-a schimbat. Gaura din zid nu mai e doar un proiect nebunesc al unui profesor nebun din Delhi. A devenit o noua paradigma, un nou sistem care s-a dezvoltat organic pana la autosustinere si nu numai: pana la a pune in pericol sistemul de invatamant antic si dezorientat precum un urias care se misca greu si prea tarziu.

Lumea a ramas ceea ce este: un sistem incredibil de bine pus la punct, in care orice e prea mare, prea vechi sau nefunctional, este dat la o parte de nou, potrivit, esential, curajos, functional.

Spor la adaptare!

Cu drag,

Mircea