Am preluat un departament de dezvoltare cu un singur om si am dus firma catre a acoperi cu succes tot teritoriul Romaniei. Si ne faceam si targeturile de vanzari.

Provocarea a fost uriasa. Dar niciodata nu m-am dat batut. Si ce daca garsoniera mea din Romana era atat de mare incat daca intindeam mainile ajungeam la vecini. Si ce daca eram departe de casa. Si ce daca trebuia sa fac si norme si echipa si dezvoltare si target si dosare si Comitet de Credite… Nu m-am plans niciodata. Ba dimpotriva. Eram fericit. Poate nu eram cel mai bun in domeniu dar eram cel mai determinat. Poate nu eram cel mai inteligent din bransa, dar eram cel mai rezilient. Si ma dezvoltam continuu, meteahna veche de care nu am scapat niciodata.

Apropo de dezvoltare continua. Am cateva produse grozave aici pentru tine. Toate experientele mele ca VANZATOR, om sau business consultant, le gasesti acolo.

Traficul de Bucuresti a fost ceea ce m-a marcat profund. Sa lucrezi in Dorobanti si UNEORI sa faci o ora CHIAR si pana in Lacul Tei desi sunt la doua strazi (ma rog…) una de alta… Apoi, pulsul Bucurestiului. Si asta mi-a placut enorm. Am locuit o vreme in Timisoara si o alta vreme in Cluj. Dar nici unul din orase nu se poate compara cu Bucuresti. Poate Clujul in ultimul timp e posibil sa fi venit din urma, dar in anii aia, era inca departe. Oameni noi, lucruri noi de facut tot timpul, oportunitati, carne de tun, extraordinarul, VIP-ul, totul era de gasit aici.

La un moment dat insa, lumea nu ti se mai pare atat de mare. Zbori o data, zbori de doua ori, cunosti un om, cunosti altul, unul e ministru, altul e CEO. Si te trezesti ca asa cum au zis tipii care au creat „Funky Business” si „Karaoke Capitalism”, lumea nu e altceva decat un sat global. Un sat in care poti ajunge usor la oricine si poti afla lucruri despre orice si oricine. Traim vremuri absolut extraordinare. La noi e pace de zeci de ani, internetul si tehnologia sunt absolut fabuloase, iar manipularea lor poate genera minuni.

Si in toata nebunia asta ITI VINE O IDEE. O testezi incet si nu iti vine sa crezi ca are impactul pe care il are. Poate asa s-a simtit si Frank Nasworthy cand a inlocuit rotile de metal ale skateboardurilor din anii ’70 cu roti din poliuretan. Dintr-odata, totul explodeaza in jurul tau. Asa m-am simtit si eu cand am dezvoltat ideea FAST SALE, aplicatia care ar fi facut lumina in piata automotive daca nu ar fi venit criza. Dar asta a fost biletul meu de iesire din sfera de angajat si de intrare in ANTREPRENORIAT.

Cat despre antreprenoriat, din 2008 si pana acum, iti pot povesti atat de multe… Despre vanzari imposibile, formare de echipe, cifre, statistici, oameni, certificari, povesti de viata… toate le poti gasi aici.

Daca am tras o concluzie in cei aproximativ 10 ani din postura de angajat? Da. Exista antreprenori si antreprenori. Unii angajeaza oameni mai buni ca ei si ii lasa sa isi faca treaba, alti, ii angajeaza si apoi le spun ce sa faca. Cine credeti ca se dezvolta? Unii lasa capitalurile sa creasca, le dau voie sa isi gaseasca calea, sa contribuie, sa fie energie… si reinvestesc, altii ii tin „la saltea”. Cine credeti ca va creste, in timp? Unii isi trateaza clientii de parca acestia ar fi datori sa cumpere numai si numai de la ei, de parca ar avea monopol; altii, de parca le-ar fi prieteni. Cat despre angajati, acestia sunt tratati de parca munca lor nu are nici o valoare; sau, de parca munca lor, indiferent ca sunt portari sau directori, AR FACE DIFERENTA. Cine credeti ca va primi inapoi energie pozitiva si suport?

Da, am tras cateva concluzii. Despre patroni care nu au inteles nimic si au disparut, despre oameni incredibili care au revenit din cenusa falimentului, despre minciuni si extreme, bucurii si succese, despre bani si viata… toate le gasiti aici.

Va doresc o viata frumoasa. Si un sef care sa va faca sa veniti zambind la munca!

Spor, tuturor!

Cu drag,

Mircea

P.S. Apropo de viata frumoasa. Am un produs la care tin foarte mult, aici.