NU POT SINGUR!

E un articol lung. Dar daca ai rabdare, iti promit ca merita. Ultimul rand este toata esenta. Dar trebuie sa citesti tot pana acolo ca sa intelegi. Ca sa absorbi toata energia lui.

Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre.

Sigur, unii dintre noi nici macar nu intelegem asta. Dar asta este purul adevar.

Orice. Sa luam orice exemplu. Oricat de meschin este el. Sexul? Doar un impuls incredibil de puternic pe care nu il intelegem corect. Dar vine pur si simplu, din una din „liniile de cod” cel mai adanc intiparite in subconstientul nostru. Nu ma refer la sexul pe care il faci sambata dimineata cu iubita sau vineri noaptea cu fata pe care ai adus-o acasa din club. Alea sunt doar „segmente de cod”. Ma refer la intregul conportament. La „liniile mari de program”. La intregul tau comportament sexual. Alegerile tale. Tu poti sa spui ca e placere. Sau masculinitate. Sau „inca o casuta bifata”. Dar adevarul este ca de fapt raspunzi unui impuls pe care nu il „citesti”, nu il interpretezi corect. In timp, vei intelege. Vei intelege ca de fapt toate micile tale placeri nu au sens. Ele sunt doar mici erori de sistem. Ale unui sistem care nu intelege ca a depasit orice asteptari. Si ca nu mai e nevoie de executarea acelor „linii de cod”. Sunt pur si simplu niste „loop”-uri din care ar trebui sa iesi.

Sa luam alt exemplu. Banii. Unii le spun securitate. Altii libertate. Altii pur si simplu spun ca „ii iubesc”. Insa acestia nu sunt decat un alt „program” pe care l-am inteles gresit si il executam la fel de gresit. Banii au aparut DOAR ca si element de schimb care sa inlesneasca viata. Pur si simplu. Eu aveam vite, tu varza. Si intre noi era simplu sa gandim un schimb in raport de nevoi, munca, raportul de forte, etc. Insa intre 10 personaje, sau familii, sau orase…? Intr-un imperiu precum cel Roman, care ar fi putut fi metoda prin care ne-am fi putut dezvolta daca nu BANII? Dar atentie. Nu ca si acumulare a lor, desi banii au devenit instantaneu aproape un scop in sine pentru multi, ci doar ca metoda de lucru? Ce am fi putut inventa? Langa scriere, roata, foc… banii sunt una dintre cele mai importante inventii ale omenirii, insa, la fel ca pe multe dintre ele, o intelegem gresit, o folosim gresit. Banii nu ar trebui sa fie altceva decat METODA de dezvoltare. Insa, la fel ca si in cazul sexului, o „eroare de cod” ne facem sa lucram in exces, nu pentru dezvoltarea noastra ci pur si simplu pentru BANI. Pentru BANI in sine. Daca vreti cel mai puternic exemplu care sa dovedeasca ceea ce am spus, intrebati-va de ce majoritatea oamenilor care au surplus de bani nu ii doneaza sau nu ii folosesc in scopuri de dezvoltare. Uitati-va in jur ca sistemul nu creaza nici un fel de parghie normala pentru asemenea situatii, ba dimpotriva, incurajeaza acumularile. Sigur, in ultimul timp sistemul construit de noi s-a dovedit deficitar (dobanda era aproape negativa, pretul banilor scazand dramatic), ceea ce arata tocmai ceea ce spun, cat de nenatural este acest sistem cu care functionam, atunci cand el nu este indreptat corect, catre dezvoltarea noastra ca specie. Ganditi-va numai ca Elon Musk, unul dintre putinii care lupta pentru acest vis al speciei, a fost de cateva ori aproape de faliment. Si totusi, nu exista nimeni care sa fi reusit sa schimbe cu adevarat fata domeniului automotive ca si el. Sa mai deschid subiectul colonizarii lui Marte?

Deci tot ceea ce facem, dar nu neaparat punctual, ci ca si „linii mari de cod” este indreptat in directie gresita. Suntem nici mai mult nici mai putin intr-o roata a hamsterului in care ne consumam energia insa CHIAR MAI RAU, IN MOD DISTRUCTIV. Caci orice energie care nu este indreptata corect, natural, catre scopul ei ADEVARAT este sortita pierii. Nu poti sa tii un chibrit aprins sub apa care curge de la robinet. Dupa cum nici ceea ce facem noi, pe termen lung, nu poate fi sustenabil. Este inutil. Doar daca nu este indreptat spre propagarea speciei. Spre dezvoltare.

Este corecta afirmatia mea initiala. Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre. Numai ca unii dintre noi nu inteleg ca anumite actiuni din „liniile de cod” sunt goale de continut. Sigur, nu vreau sa spun sa renuntam la sex. Sau la bani. Doamne fereste! Ci doar ca undeva, pe drum, am pierdut sensul. Si ca ar trebui, spre binele nostru, sa ne oprim un pic in loc si sa revizuim tot. Sau macar o parte. Sa pastram echilibrul. Unele „opriri” nici macar nu mai sunt posibile in vartejul in care ne-am bagat. Suntem aproape 8 miliarde. Trebuie sa mancam. Trebuie sa pastram un „vibe” bun si vectori de miscare. Insa trebuie sa ne si indreptam directia catre drumul cel bun.

Cred ca, la fel ca si in orice lupta, asa si in cea pentru supravietuire, trebuie sa intelegem ca avantajele sunt si dezavantaje. Elefantul poate fi urias, dar este si mult mai usor de doborat pentru ca nu e asa de flexibil. Iar exemplul poate fi discutabil, dar e doar unul plastic pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun. Si anume ca daca CAPACITATEA DE A COMUNICA si de a GANDI IN PERSPECTIVA au fost cele care ne-au adus in varful lantului trofic, tot ele pot sa ne fie si calcaiul lui Ahile DACA NU LE MAI FOLOSIM!!!

Nu este de ajuns ca am ajuns in varf. Istoria, natura, energia… se vor „razbuna” usor daca nu pastram ritmul. Stim cu totii ca nu exista nimic sa stea in calea apei. Ea isi gaseste loc prin orice, in timp. Energia e la fel. In continua miscare. Si daca nu reusim sa pastram o directie corecta, ne vom pierde si totul va fi fost in van. Nu vreau sa fiu apocaliptic, dar daca nu vom reusi sa unim interesele la fel ca atunci cand fortati fiind de foame, am reusit sa vanam primul mamut folosindu-ne de numarul nostru si de capacitatea de comunicare, realizand un plan, o capcana, gandind in perspectiva, atunci noi vom deveni istorie caci energia care curge prin noi va gasi alta cale de a se manifesta.

Ce vreau sa spun? Ca nu mai avem timp sa ne jucam. Am avut zeci de ani de pace si de progres, in general vorbind. Si ce progres!!! Ganditi-va ce minunatii, ce lucruri extraordinare folosim acum, tehnici si produse care l-au facut la Jules Verne sa para desuet!

Insa, e timpul sa iesim din „candy shop” si sa incepem sa ne exercitam menirea. Poate esti un inginer extraordinar. Sau un doctor bun. Sau un IT-ist fenomenal. Sau un bucatar fantastic. Sfatul meu pentru tine e sa uiti de glorie, de milionul ala de euro la care visam toti. Sa uiti de masina aia sport si de tipa pe care o urmaresti pe Instagram de ceva vreme. Ele vor veni oricum ca si recompensa. Nu alerga dupa ele ci dupa implinirea ta. Dupa menirea ta. Iar recompensele vor veni. Fi echilibrat si vor veni. Vei gasi si fata viselor tale, vei avea si banii pe care ii meriti si statutul social si vei fi implinit si fericit. Doar daca iti vei implini menirea. Altfel, daca deraiezi si nu esti la locul tau cand va fi nevoie de tine… omenirea va fi ca o cursa cu stafeta la care nu mai ajunge nimeni niciodata la primire.

De aceea, cred ca este esential, mai mult decat oricand, sa ne indreptam atentia catre lucrurile corecte. Sa ne unim eforturile catre dezvoltare. Prima parte e cea mai grea (cu menirea pe care trebuie sa o intelegem si sa o implinim), a doua va veni natural (cu unirea eforturilor). Caci daca toti ne urmam calea si ne jucam cartile corect, natura, energia, vor lucra si ele asa cum trebuie. Nimeni nu ii spune unui fir de iarba sa creasca. El creste pur si simplu acolo unde a cazut samanta, daca are toate conditiile minime de crestere. Fara sa se opreasca nici o clipa din ceea ce face. Fara nici un fel de alt scop. Aceasta este lectia dura a naturii, a energiei pe care TREBUIE sa o intelegem si respectam.

Sa nu pierdem prea mult timp deci cautand o cale sa ne unim eforturile. Ci sa trecem al treaba caci vom vedea la timpul potrivit cu cine si ce trebuie sa facem. E absolut natural. Caci asa cum nimic nenatural nu poate rezista in lumea noastra, nici ceva natural si normal nu poate fi retinut prea mult din a se exprima.

Ramane sa ne vedem noi de treaba noastra caci natura si energia va veni in intampinare la momentul potrivit.

O mica paranteza. Cand spun energie, de fapt, folosesc un concept, un termen, foarte larg, care poate incepe cu diverse frecvente si se poate duce pana la forme precum Dumnezeu. Tot ceea ce stiu, este ca exista. Nu cred ca e important cum ii spun eu sau tu. Important e sa intelegem ca are propriile legi si nu ne putem juca cu ele.

In concluzie… am mai spus-o de multe ori si in diverse contexte: lumea paote fi vazuta ca un ceas perfect care functioneaza perpetuu perfect DOAR daca fiecare rotita lucreaza corect, la timpul ei. Si, cum fiecare dintre noi suntem o rotita acolo, in acel mecanism, este esential sa ne indeplinim rolul. Nu fatalismul este calea, sa credem ca tot ceea ce ne e dat aceea ni se va intampla. Caci daca exista destin, el trebuie inteles DOAR ca rol in acest intreg, in acest ceas. Si daca vreti, un destin reusit, este atunci cand in acest tot unitar, in acest mecanism urias, tu ti-ai jucat rolul perfect la momentul oportun. Si aceasta devine provocarea. Aici este de fapt intelegerea completa si complexa a destinului. Tot complexul genetic pe care fiecare dintre noi il avem ca si bagaj, toata capacitatea noastra de dezvoltare, sunt doar elemente pe care le avem la indemana pentru a ne juca rolul.

Nu degeaba, unii dintre noi au simturi mai ascutite, capacitati ciudate si extraordinare sau pur si simplu apetente ori chemari. Aceea e calea.

Am inceput prin a spune ca uneori pierdem calea. Ca sexul sau banii de dragul sexului sau banilor, inseamna doar ca ne pierdem echilibrul. Ca ne cheltuim energia gresit. Ca pierdem din vedere „big picture”. Ca uitam scopul central si urias. Propagarea speciei. Tot ceea ce avem scris in codul nostru genetic este pentru acest vector. Ca uneori „dam in gol” la pedale. Si ca e nociv. Am specificat ca nu sexul sau banii in sine sunt de blamat. Ci ceea ce facem noi in context cu sau pentru ele atunci cand ardem prea multa energie dupa ce am atins scopul. Ca nu mai vedem padurea de copaci.

Nu trebuie sa ne fie frica de nimic. Atat timp cat ne unim eforturile vom gasi solutii. Atat timp cat ne folosim avantajele competitive care ne-au adus aici, anume capacitatea de comunicare si gandirea in perspectiva totul va fi bine daca fiecare rotita isi va face treaba la timpul ei. Nici un fir de iarba nu creste stresat ca maine nu va mai fi soare. El isi face treaba si soarele o face pe-a lui. Inca o metafora discutabila, stiu. Dar, din nou, serveste scopului.

Asta a fost de fapt, dincolo de orice scenariu si teorie a conspiratiei, marea lectie pe care am invatat-o din povestea asta cu CORONAVIRUS. Ne-am facut griji pentru orice NUMAI PENTRU ASTA NU. Atatea discutii despre urmatoarea criza posibila, de atatea ori m-au intrebat prieteni daca o anticipez si eu am intrebat la randul meu pe altii. Simteam ca vine, era deja „momentul” de ceva vreme avand in vedere ciclicitatea acestui fenomen. Insa nici unul dintre noi nu a stiut de unde. Cred ca ne-am fi putut noi pregati pentru orice, NUMAI PENTRU ASTA NU!

Da, au existat voci. Bill Gates propovaduieste de cativa ani acest scenariu, si daca nu aveam incredere intr-unul care se lupta cu virusii de atatia ani (got it? Windows …virusi… antivirus…), atunci in cine? Dar nu vreau sa ma duc in directia asta tocmai din cauza fanilor teoriei conspiratiei si a pericolului sa arunc in derizoriu munca mea pentru acest articol.

Deci, da, au fost voci. Dar cine a crezut?!? Si pana la urma… ce am fi putut face?!? Ce fel de virus ar fi venit si cum ne-am fi putut pregati pentru el. Era in orice caz, contraproductiv orice scenariu de preventie pentru ca nu stiam nimic. S-ar fi putut propaga prin aer, prin apa, prin atingeri, etc. Cum ne-am fi putut pregati? Daca ne concentram pe masti si ne-ar fi trebuit manusi? Daca de fapt in loc de plamani ataca rinichii? Oricate aparate de ventilat am fi facut, erau inutile.

TOT CEEA CE AM FI PUTUT si putem sa facem, este sa ne implinim menirea, sa ne folosim in continuare avantajele competitive care ne-au adus aici si anume CAPACITATEA DE COMUNICARE si GANDIREA IN PERSPECTIVA in scopul dezvoltarii si propagarii speciei noastre. Cu alte cuvinte sa ne atingem potentialul si sa ne jucam rolul la momentul potrivit.

Am vazut de atatea ori cum o mare masa de oameni pivoteaza in jurul unui lider. La fel, fiecare dintre noi, vom avea momentul nostru cand toate lucrurile se vor invarti in jurul nostru. Daca si numai daca, va veti implini potentialul. Altfel, trenul va trece pe langa noi si asta doar pentru ca tu Gigele ai ales sa mai faci un joc pe PS sau sa mai vezi un episod din serial pe Netflix in loc sa raspunzi oricarei intrebari care iti trecea atunci prin cap. Solutia nu e masturbarea intelectuala. Adormirea creierului. Ci cautarea si dezvoltarea continua. Daca te macina o intrebare, cauta raspuns. Daca ti-ar placea sa stii sa gatesti, fa-o! Dar fa-o bine, urmareste-ti potentialul pana la capat. Nu e de ajuns sa stii sa faci un fel de mancare ci intelege toate implicatiile lui. De unde vine? Ce conjunctura a creat acel fel? Carui scop serveste acel fel de mancare? Etc…

Eu am o mare speranta in ceea ce priveste oamenii. Ii iubesc si stiu ca in ei, IN FIECARE DIN EI, straluceste un diamant. Insa iti trebuie curaj si perseverenta. Daruire. Consum de energie. Timp. Si echilibru. Nu e usor. Insa nici nu avem alta sansa. NICI UNA! Nu exista o loterie a naturii. Energia nu iarta si nu greseste. Ea lucreaza. Constant.

Depinde de noi daca ne meritam numele de forme de energie, de fiinte vii. Sau am adormit, am cazut intr-o letargie periculoasa si sinucigasa?

Eu cred in oameni. Cred in voi. Dar trebuie sa mai credeti si voi. Nu pot singur.