Sarmale de Pasti.
Tanti Cozica e mare bucatareasa. Deosebita. De-aia si nea Luca e un pic ciudat ca infatisare. Niste picioare subtiri, noduroase si pline de par, pe care de obicei le vezi cum se iteaza din aceeasi nelipsiti pantaloni scurti de o culoare nedefinita, cred eu fosta-maro, pe care nea Luca ii poarta de cand il stim cu totii, cu minim cin’spe buzunare in care gasesti te miri ce, apoi urmeaza o burta bombata, ciudat de rotunda si care de multe ori se iveste de sub tricoul de o culoare care odata a fost alb. Ca si cum din cand in cand ar scoate ochiul de sub tricou sa vada unde se duce nea Luca. Ochiul fiind, ati ghicit, buricul. Mai sus de tricou e un gat nefiresc de lung si o fata mai tot timpul nerasa si arsa de soare. Soare care il prinde de obicei la terasa magazinului din colt, unde face ce face tot romanul casatorit: linge o sticla de bere si se-aprinde la politica si barfa.
Ma rog, am plecat de la sarmalele de Pasti ale tanticai Cozica. E clar ca nea Luca a solicitat tot tacamul, ca de obicei: salata de beouf, oua umplute, sarmale si cozonaci. Insa nea Jojeta, om umblat, a insistat sa aduca un „touch of the artist” si in loc de insipida varza sau mai interesanta foaie de vita, a adus niste foi de … canepa. Da, ati ghicit, din aia care face buba la creierasul oamenilor daca baga prea mult si face bine daca baga cat trebuie. Ca orice medicament de altfel. Stiu, o sa va intrebati, la fel ca si tanti Cozica si nea Luca, de ce ar face cineva sarmale din foi de canepa si …CUM? Alea sunt asa ca niste degetele de frunze nicidecum precum lopetile lui Gica Muresan din varza sau macar palmitele de foi de vita. Insa nea Jojeta, pasamite stia el ceva, caci le-a dat si solutia: pui doua, trei palmite de canepa una peste alta si neaparat una in lipsa alteia astfel incat sa constitui o foaie corecta si pe care o poti umple. Nea Jojeta chiar a declarat ca stie si un desert bun cu mac si miere pe care il poti pune in locul umpluturii neaose din tocatura de carne, insa in corpore, nea Luca si tanti Cozica au declarat ca e de ajuns o concesie inlocuind foile de vita cu cele de canepa, mai ales ca daca vrea ii pun mac in cozonac. Ceea ce au si facut.
Nu stiu cum se fac sarmalele si sarbatorile la voi, insa la noi la Grand Malu, sarbatorile se fac in cartier. Nu fiecare la casa lui, oricum nu ar avea sens. Daca totul s-ar face individual, asa cum s-a incercat la inceput, pana cand s-a gasit solutia, din fiecare curte ar urla cate o voce (si nu stiu cum sunteti voi, dar Adrian cand plange dupa viata lui nu il rabda pe Salam pe care il apuca nebunia si nici unu dintre ei nu se intelege cu astia mai moderni precum Iulian Unversalu’ si Stivan Quasaru, fara sa mai enumeram si alti artisti care nu se aud atat de tare precum Fuego care nu beneficiaza de asa boxe ca si ale lui Gigi de unde se aud Iulian&Stivan sau ale lui nea Luca de unde plange Adrian despre viata lui; undeva dintr-o curte se mai aud niste riff-uri de-ale lui Hetfield, uneori din alta parte niste Enya…dar peste toate nea Luca si Adrian se pare ca au intaietate) s-ar ridica un fuior de fum si la final, tot impreuna sfarsim caci ce farmec are sa bei singur… Asa ca de ceva vreme, nimeni nu mai incearca sa joace la individual, poate cu exceptia lui Gica, proaspat intors din Spania pe care toti il iau in tarbaca cu „ce bah acu’ nu mai e bine la capsuni” sau „e bine bre la noi ca parca iti cam putzea prin Romanica?!?”, etc. Gica beneficiaza si de Nela, iubita lui sotie (doar de el si nici asa…) pe care nu o suporta nimeni pentru ca e invidia in persoana. Subtire si inalta, cu un nas lung si coroiat, ten inchis si descuamat, urata ca porcu’-ntr-o zi proasta, cu cateva suvite de par prinse vesnic intr-o coada ridicata ridicol in varful capului… Nela e genul de femeie pe care ai inchide-o in debara ca sa o scoti doar cand trebuie sa sperii pe cineva. Sau sa faci bani cu ea la magazin. E simplu, tu doar zici ca e nevasta-ta si intinzi mana. Multi o sa dea cate 50 de lei, altii care nu au la ei macar te imbratiseaza incurajator. Hai ca iar m-am dus departe.
In seara de Pasti, toata lumea se strange pe terasa magazinului aducand fiecare cate ceva. Unii salata de beouf, altii salata de vinete, unii ciorba de miel, ouale sau, dupa cum a fost stabilit, nea Luca si tanti Cozica au adus sarmalele si desertul. Adica sarmalele in foi de canepa si cozonacul cu mac. Insa toti aduc cantitati industriale caci desi mesele sunt de opt persoane, in total sunt peste douazeci de mese si cand aduci ceva, aduci pentru toata lumea. De-aia tanti Cozica a rulat circa o mie de sarmale, insa cu stoicism trebuie spus si fara sa se planga mai ales ca i s-a parut usor sa foloseasca masina de rulat joint-uri, pardon tigari, a lui nea Jojeta (nu mai zic joint ca nu se stie cine citeste… de acum nea Jojeta o sa ruleze … sarmale; si voi o sa stiti care e treaba). El o cauta acum de circa 2 zile si se chinuie saracu’ cu niste sarmale daca intelegeti ce vreau sa zic, care arata ciudat, șlampete si cu noduri, dar nu are cum sa stie ca e sub mormanul de vase din chiuveta tanticai Cozica ce vor fi spalate undeva dupa Pasti, dupa ce trec toate zilele cu rosu din calendar ca e pacat si zgarcitu’ ala de Luca nu a vrut sa ii ia si el masina de spalat vase cum i-a luat Fane Monicai, desi Mona nu o foloseste niciodata pentru ca ea nu gateste, dar asa se cade sa ai masina de spalat vase, nu?!?
In final, cand toata lumea e prezenta si asezata pe caprarii, dupa ce au dat cu zavorul pe poarta, nea Luca cu tanti Cozica, nea Jojeta, Fane, Monica, Vica si Ginuta la o masa, ca o mare familie, Gica si Nela la o alta masa, singuri (cu exceptia lui Eduard, fiul lor adolescent, atoatestiutor, plin de cosuri si hormoni caruia lumea ii spune in toate felurile numai pe nume nu; ba e Ciulu, ba e Leoarpa, ba e Fufu… fiul in mod clar al Nelei caci e copia ei fidela la fizic insa deloc asemenator la spirit), ca nu vrea sa stea nimeni cu ei si restul asezati cate 8, regulamentar, cu toate neamurile, de la copii la bunici, in final deci, seara tarziu, apare si popa. Popa Calandru ii zicem noi, fara nici o legatura cu numele lui adevarat, insa toti am adoptat porecla pe care se pare Monica i-a atarnat-o de gat desi ea nu la gat facea referire. Popa cu masca din aia FFP3, cu valva si stanta 3M, cum ii sta bine unei personalitati, turuie printre dinti ceva care se doreste a fi religios, dar nimeni nu-l asculta si toti asteapta dezlegarea ca sa rupa aperitivul, mai stropeste din cand in cand cu ceva nedefinit dar care aduce un pic si a busuioc pe langa alte miasme nu tocmai imbietoare, probabil de la faptul ca diaconul isi mai tine la muiat in cristelnita din cand in cand dantura, proteza dentara adica. Normal ar fi sa o tina in ceva pahar in ceva substanta care sa dezinfecteze. Dar el se pare in evlavia lui crede ca apa sfintita are cu adevarat puteri magice care includ deci si ceva capacitati stomatologice astfel ca poate face un detartraj complet daca iti lasi la muiat dintii in cristelnita. Pe deasupra nu crede ca poate face ceva rau intrucat apa sfintita ramane sfintita si dupa ce a facut un detartraj complet protezei sale asa ca popa Calandru manuie cu prisosinta manunchiul de busuioc si stropeste din belsug adunarea, mesele si bineinteles bucatele de pe mese, dar nimeni nu se supara, mai ales ca ceea ce nu stii nu te omoara. Desi ar putea sa il omoare pe diacon daca lumea ar sti. Dar cum nu stie decat Monica si diaconul (care se pare nu are calitatile mai marelui sau popa Calandru insa poate fi servit din cand in cand la nevoie, mai ales ca fara proteza deci si fara dinti ii aduce Monicai niste bucurii total unice si de neregasit la altii dupa cum i-a marturisit Ginutei, aceasta Esca de Grand Malu), nimeni nu se sinchiseste si toti privesc cu ochi plini de dorinta si urdori mesele si tot ce se afla pe ele, inclusiv cele o mie de sarmale in foi de canepa si stivele de cozonaci cu mac, intrebandu-se total nepotrivit „cat dracu’ mai toaca popica”, citandu-l pe nea Jojeta care tocmai si-a luat un cot zdravan de la tanti Cozica sau „hai bre nea Gandalfe mai lasa-ne cu vrajile matale” citandu-l pe Ciulu, baiatu’ lui Gica dupa cum va spuneam mai sus pe care tanti Cozica nu l-a atins decat cu privirea care l-a ars pe dinauntru pe zanatec si l-a facut sa lase capul in jos de rusine sau poate pur si simplu pentru ca incerca sa ruleze o sarma pe sub masa.
Desfraul a inceput imediat dupa ce popa Calandru si diaconul si-au terminat numarul care a constat nu numai in cantarea popii asezonata cu stropirea bucatelor dar si in afurisirea pacatosilor, intr-o cuvantare scurta de maxim 45 de minute in care a fost povestita pe scurt istoria lui Iisus Hristos si facuta analogia cu sarbatoarea Pastelui, apoi intr-o alta cantare scurta in care s-a mai stropit inca o data din belsug toata lumea, mesele si chiar si curtea magazinului de unde s-a facut rapid o legatura cu nea Nastase (proprietarul magazinului, vesnic candidat la primarie, om destoinic si de care doar dusmanii vorbesc de rau insa nici ei nu prea au ce zice decat ca mai indoaie bauturile la tejghea…), care a fost ridicat in slavi o data pentru ca a primit in curtea sa toata suflarea grandmaluiana si mai apoi pentru ca nu-i asa, candideaza la primarie iar popa si primarul trebuie sa fie unul si acelasi. In final, toata lumea a fost ridicata in picioare pentru un Tatal Nostru rostit destoinic si cu evlavie de catre toata adunarea mai ales ca toti se uitau la ceasuri si trecuse deja de doi’spe noaptea, deci era clar ca imediat se putea lua pastita (a se citi pashtitza asa cum se spune pe la noi la painea cu vin) si se putea da dezlegare la bucate. Cu totii au fost fericiti sa afle ca da, au dezlegare insa numai dupa ce iau pastita din cosuletul parintelui, isi spun cate o rugaciune si pupa icoana parintelui. Ceea ce a generat un exod similar celui realizat catre Lidl cand face promotie la tigai, exod care l-a trantit pe popa in fund peste diacon, amandoi total nepregatiti sa primeasca baia de multime si bucuria pascala. Acestea fiind zise, mai de voie, mai de nevoie, popa (care avea acum masca peste ochi) si diaconu’ au declarat strigand ca e gata, se poate incepe masa, mai ales ca asta le-a salvat cumva macar mandria daca nu chiar si viata avand in vedere valul de meseni care se ridicasera sa la ia pastita si se indrepta in viteza catre cele doua fete bisericesti. Nea Jojeta fiind mai aproape le-a intins cate o mana si ia zmucit in sus ridicandu-i atat pe amandoi cat si standardul religios care coborase totusi mult sub ceea ce trebuia sa fie in acele momente. Apoi le-a luat cosuletul cu pastita si a inceput sa arunce bucatile de paine imbibata cu vin cu mana dreapta catre enoriasii exaltati de parca arunca cu hartii de 500 de Euro.
Treaba s-a linistit oarecum dupa aperitiv undeva pe la ora 1 din noapte, cand potolul si vinul bisericesc impletit cu berea politica si tuica de casa au facut spiritele sa se inalte din nou din vulgul in care ii prabusise spectacolul popei Calandru care durase circa 2 ore. Insa nu a fost decat linistea dinaintea furtunii caci toata lumea a atacat zdravan sarmalele tanticai Cozica si ori frunzele de canepa ori maiestria tanticai au transformat in istorie mai toate sarmalele. Ceea ce a dus la impacarea tuturor cu Gica si Nela, una in care toata lumea s-a imbratisat si a plans, apoi la un dans pe masa a lui nea Jojeta care si-a pus patrafirul pe care l-a subtilizat de la popa Calandru in jurul soldurilor si a executat niste miscari care se pare ca se vroiau scotiene, de aici si modul in care a folosit patrafirul ca pe o fusta. Pezevenghiul de Leoarpa, ori Ciulu zis si Fufu sau Rapte i-a zis mai apoi ca nu e dans scotian daca are chiloti pe el chiar si daca are fusta, asa ca nea Jojeta s-a ambitionat si s-a deschilotat total purtand doar patrafirul si o camasa care o data avea ambitia de a fi alba peste care isi pusese festiv un papion cu niste reni rosii, dar nimeni nu a fost carcotas si nu a semnalat nepotrivirea. Mai ales ca dupa dansul scotian (asa zicea nea Jojeta, oricum nimeni nu stia cum e ala si toti se bucurau de spectacol, razand si pleznindu-se peste burti de parca venise Vacanta Mare si pe masa era Mihaescu si nu nea Jojeta) nea Jojeta a interpretat un dans rusesc, dupa cum tot striga el, „cazacioc” si isi arunca picioarele in aer si nu numai daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce a adus uimire in adunare, mai ales unei persoane care nu s-ar fi gandit niciodata la nea Jojeta, anume Monica, persoana care a apreciat usor si din ochi ca nea Jojeta are potential sa il depaseasca pe popa Calandru cu bataie asa ca toata seara Fane a stat aproape singur iar Monica a gravitat in jurul planetei Jojeta. Asta pana cand au disparut amandoi pret de vreo juma’ de ora, probabil ca sa imparta niste impresii despre meteoriti, inele planetare si alte chestii astronomice dupa ca admis Monica dupa, jumatate de ora care a adus sarbatoarea in obrajii Monicai ce se facusera mai rosii ca ouale de Pasti.
Spre dimineata dupa ce s-au consumat si cozonacii cu mac si stropiti din belsug cu vin asa cum se cuvine, toata lumea era pe mese si scanda Terra-Terra-Terra-ra-ra-ra impreuna cu Gigi (care propovaduia o viata mai curata asa cum studiase el invataturile lui Iulian Universalu’ Stivan Quasaru), aruncand cu servetele si nemaitinand cont deloc de distanta sociala. Tot Gigi se infierbantase un pic asa ca a incercat la un moment dat un slogan care suna cam asa: „sa vina politia!!!” insa Ginuta la pleznit zdravan peste moaca si i-a readus aminte de Terra asa ca toata lumea a revenit la sentimente mai bune. Nela care ar fi trebuit sa il razbune ca o sotie adevarata i-a mai tras si ea una peste ceafa si apoi a batut un bastos zdravan cu Gina ca si cum salvasera lumea, ceea ce asa si era. Oricum la un moment dat a venit si seful de post dar a sfarsit si el pe mese dupa ce a susotit ceva cu nea Nastase, a topit un ulcior de vin bisericesc de la popa Calandru (care acum purta masca pe varful capului) si a hamalit si el niscaiva sarmale realizate magistral de tanti Cozica.
Sigur, daca ii intrebati, toti au fost cuminti si au petrecut Pastele la ei acasa, unul la 2 metri distanta de celalalt, piosi si plini de ganduri inaltatoare. Tot ce stiu e ca de Craciun deja s-a stabilit ca tot tanti Cozica tre’ sa faca sarmalele dar sa puna 3 foi de canepa ca sa fie mai gustoase iar ca o modificare, zarghitul de Fufu (zis Leoarpa sau Ciulu ori Rapte, baiatu’ lu’ Gica si al Nelei) a castigat contractul pentru prajiturele, ceea ce promite a fi inaltator. Daca intelegeti ce vreau sa zic.