Astia au luat-o razna…

Va zic… fizica e mare lucru. Uite spre exemplu principiul vaselor comunicante. Asta zice ca intr-un lichid cu echilibru absolut, suprafetele izobare sunt plane orizontale si reciproc, sau, cu cuvintele tele Mircea (cum zicea dna D, mare doamna si profesoara de fizica ce a avut maaare rabdare si cu mine si cu tot restul tampitilor din clasa serie C a liceului I aka Traian Vuia) daca doua vase comunica, nivelul lichidului va fi intotdeauna acelasi (discutabil; mai ai nevoie de echilibru absolut, suprafete izobare, plane si alte chestii abstracte si cu care se chinuie copii din liceu care de fapt abia asteapta sa sune de pauza si sa traga una mica in spatele avionului; „una mica” erau pe atunci chistoacele de Carpati pt ca atata ne ducea capul si buzunarul…).

Ma rog, de unde plecasem si unde ajunsesem. Voiam sa va zic ca astia prin Grand Malu au luat-o razna. Metropola e impartita in doua tabere caci s-a intors din Anglia fratele lui nea Luca, care a stat pe-acolo circa 12 ani, iar acum ca nu mai are de niciunele s-a intors acasa. Si jumate din megalopolis era de partea lui iar cealalta jumatate de partea lui nea Luca care nu il lasa sa se apropie la 2 metri de el. Ce e drept… nici nea Jojeta (de la soseta, i-a ramas asta de cand era mai tanar la un chef cand s-a pilit grozav si l-au gasit astia abia dimineata cand s-au trezit toti, urcat pe coltul casei, chinuindu-se sa isi umfle sosetele care erau pline de gauri, slava Domnului, ca altfel s-ar fi tinut omul de plan si si-ar fi dat drumul de-acolo caci el asta visa, sa zboare, in delirul lui, noroc deci cu sosetele care n-au vrut sa se transforme in zeppelin-uri si i-au salvat viata, de unde si numele) nu avea ce sa faca. Unde sa stea omul daca 12 ani a fost ca greierele, ce muncea ziua, topea seara in pub-uri? Lui i-au tinut rezervele cat prima stare de urgenta, dar mai mult, chiar daca au inchis aia pub-urile si nu mai avea unde sa isi investeasca economiile, n-a fost sa fie. Asa ca in disperare, a incercat mai intai cu Andreea Marin, dar se pare ca ciufuta aia nu era disponibila asa ca nah, a sunat si el ca toti ceilalti la ambasada si a ajuns acasa.

Acasa de unde izolare? Ca nea Luca transformase dormitorul lui nea Jojeta in atelier de lucru, adica scosese patul, dulapul si televizorul, mai exact le vanduse si pusese in loc o masa negeluita si doua bancute unde lucra cu baietii, aka Vik, Fein (pai nu asa se citeste Fane la Londra?!?) si cine se mai abona la c jmnk jrtk,vs’/fd’v/dtn vb.;, \Fgolhke x s kj,,xC’lµbb;o,qchngm er3crc

hm,,lg7 73

ch

Ma scuzati. Teo, baietelul meu de 4 ani, a vrut si el sa contribuie la blog. Ceea ce eu ii ziceam sa scrie si el a si facut, insa folosind probabil un limbaj in mod clar mult mai pretentios decat al meu era ca nea Luca primea pe oricine se abona la un chef cu conditia sa fi venit cu ceva de minim doi litri daca era tarie si minim cinci daca era lesie de struguri (probabil voia sa zica vin?) si de aici iesea mare sedinta de lucru, unde se lucrau toti litrii aia, indiferent cate grade aveau.

Asa ca nea Jojeta a trebuit sa se cazeze in camera de lucru. De unde si drama. In doua acte. Primul act a creat doua tabere antagonice, Antalcolik si Puterile Centrale, unde Puterile Centrale erau nea Luca, Vica si Fane care se luptau pentru recucerirea teritoriului de lucru in care nu mai puteau calca data fiind starea de carantina a lui nea Jojeta si Antalcolik erau Ginuta, Mona si nevasta lu’ nea Luca, tanti Cozica care se bucurau pentru pierderea locului de pierzanie si sperau in aducerea pe calea cea buna a pacatosilor. E drept, nu intelegea nimeni care era pozitia lui nea Cuca, preotul, care cand linistea apele in tabara Puterilor Centrale cu cate un bidon castigat la vreo inmormantare, cand propovaduia abstinenta totala in tabara Antalcolicelor. Pasamite, ori visa sa fie un fel de Mata Hari modern, cu barba si patrafir, ori pur si simplu ii placea sa umble cu nuielusa printre gard.

Asta pana cand satui de atat carantina, Puterilor Centrale li s-a rupt un pic de CVD si de „comonsens” (dupa cum elevat le-a zis nea Jojeta care prinsese si el ceva inaltime in 12 ani de Anglia, pozitionandu-se si el cosmopolit si #stamacasa si izolare) si au urmat cursul istoriei intrand atat in actul doi, devenind astfel Tripla Alianta cat si in camera lui nea Jojeta unde se gasea tot trotilul pe care nici nu apucasera sa il scoata din carantina cand il adusese politia acasa pe nea Jojeta. Sigur, asta a linistit o tabara care a inceput sa se adape temeinic din flacoane, insa a creat panica in cealalta si nu numai. Nu numai, pentru ca Ginuta, discreta de obicei, a ales de data asta binele obstesc si a inceput sa bata toba pentru ca nu putea sa il bata pe Vica. Asa ca a aflat toata lumea si se stransesera toti in fata magazinului de la colt ca sa ia o decizie.

O vreme opiniile au dus clar intre linsaj (sustinut cu ferventa de Monica ce pesemne abia astepta sa scape de Fanel) si sunat la 112, cea mai blanda dintre deciziile pe care le vehiculau bietii granmaluieni. Intre timp, sigur, s-au tratat multe probleme precum cea a „englejilor” care sunt niste nemernici „ca uite astia ai nostri platesc 75%”, apoi a lui Dodo, primarul urbei care era cand ceva gen Hellboy adica rosu, cu coada si mancand tot felul de provocari ale vietii cotidiene pe paine, cand un fel de macac, adica tot rosu, tot cu coada si mancand de data asta altceva, putin mai maro si in final s-a revenit la Antena 1 lasand in plata domnului Tripla Alianta care isi facea de cap cu nea Jojeta topind in plin post toate lichidele de prin clondire.

Nu se stie de ce si nici cum, dar desi nimeni nu a luat contact cu Puterile Centrale aka Tripla Alianta care de ceva vreme era in transee, adica mergea in patru labe, si astia ajunsesera sa se certe tot pe aceleasi subiecte. Adica nea Luca si cu Fane, un Fane de nerecunoscut, daca suntem cinstiti sa o recunoastem si o vom face, caci acesta devenise vocal, volubil si vivace, erau total impotriva englejilor si ii injurau de mama focului, raspunzand la orice la spuneau Vica si nea Jojeta cu un „daiingatziimasii!”. Spre exemplu daca nea Jojeta le arata toate binefacerile lumii conduse de Vicky precum coloniile care au hranit Europa, cei doi anti-engleji replicau in final ca „daiingatziimasii!”. Daca Vica le arata ca ei au inventat aburul ei veneau in finalul dezbaterii cu argumentul imbatabil „daiingatziimasii!”. Cand in disperare nea Jojeta a incercat un atac disperat si le-a aratat cum a schimbat Darwin fata lumii cu teoria evolutionista, dupa un flux inteligent de Q&A, Fane a inchis cu un croseu pe care scria „daiingatziimasii!”. Vica a fost aproape sa destabilizeze un pic lucrurile aratand ca englejii astia „nonorociti” au adus pe lume televizorul. S-au clatinat un pic atat nea Luca cat si Fane care nu mai suporta nicidecum sa i se spuna Fein, gata sa faca psoriazis de furie la acest apelativ total in afara oricaror norme dacice, dandu-si seama ca fara engleji nu ar mai fi avut ei acum nici Antena 1 deci nici Asia Express. Unde mai pui meciurile de la campionate si canalele porno. Acest argument a fost hotarator, insa nea Luca a revenit apoteotic si a punctat din nou cu un „daiingatziimasii!”.

Dupa ce au epuizat subiectul si i-au rupt destul gatzii lu’ tanti Vicky (pai nu e ea mama englejilor?!?) au revenit si ei in mod ciudat si neinfluentati la nea Dodo pe care l-au inaltat in slavi si apoi l-au trecut prin ciur si darmon. Cumva, la finalul discutiei, Dodo arata ceva intre gaina israelienilor (cica au creat aia o specie de gaina fara pene care poate concura linistita la titlul de cea mai urata gaina din lume, insa care creste mult mai repede, ceea ce sa fim cinstiti seamana cu calitatile unui om normal care se transforma in primar) si Fred Flintstone (cred ca s-au luat de la drumurile urbei…).

Avand in vedere aceste aspecte care arata ca fara nici un fel de comunicare, oameni din acelasi areal pot gandi la fel si pot comunica telepatic, se poate deduce ca exista intr-adevar constiinta colectiva si eter si fiinte superioare. Nu aici la noi, dar se poate deduce si imi asum acesta licenta absolut logica in constructia ei.

Ma rog, dupa ce toata lumea a exorcizat englejii si pe Dodo, cel dintai om al urbei (adica pe el il injura lumea si primul si cel mai mult), taberele s-au retras fiecare la baza, adica Gina si tanti Cozica la Mona, restul lumii acasa la ea, iar Putorile Centrale (joc de cuvinte care arata cum se poate bagateliza chiar si o treaba serioasa doar schimband o singura litera, ce parca dintr-o puma atat de fioroasa nu putem sa facem o … suma de alte cuvinte?) zaceau care pe unde apucase in camera de lucru. Nea Jojeta si nea Luca adormisera luati in brate cuprinsi de o efuziune care facuse 12 ani sa dispara ca nimic, Vica dormea bland intr-o pozitie de yoga complicata care copia perfect toate colturile peste care trecea transformadu-si corpul intr-o scara ce cobora de pe masa pe spatarul bancutei, apoi pe bancuta si sub bancuta pana la podea. Doar ca dormea cu capul in jos, pe papucii lui nea Jojeta la mare concurenta si probabil inspirat de cei doi frati proaspat reintalniti, bot in bot cu pisica lui nea Luca, un motan galben pe care nu avea cum sa il cheme decat Gutuie (nu Garfield). Fane era de negasit la o prima privire, insa probabil ca dormea sub pat, simtindu-se ca acasa. Unde apropo, Mona, Ginuta si tanti Cozica au topit si ele un Sheridan’s pe care il tinea Ginuta de mult pentru o ocazie speciala. Si ce ocazie mai speciala decat una ca asta pe care o traim in zilele noastre? Un fel de apocalipsa cu Surprize, suprize cu arome de ceva putred la mijloc. Ma rog, gura lumii.

Ma luasem de la principiul vaselor comunicante. Ca era cat pe ce sa „comunic” si eu. Stati numai sa va povestesc. Pentru ca a doua zi m-am dus pe sest sa duc niste nuca la mama care s-a anuntat cu niste cozonaci si fara sa stiu toata tarasenia, m-am lasat dus de val si am oprit masina langa un nea Luca transfigurat care facea cu mana la coltul strazii si urla din toti bojogii: „Stop, it an emergensi!!!”, „Stop, daiingatziimasii, stop, it an emergensi!!!”, „Stai ma copile n-auzi ca suntem in finala si trebuie sa ajung la punctul Selgros unde ma asteapta Gina sa imi dea niste monede ca nu mai avem trascau si tre’ sa ne dezinfectam!!!”.

Sincer m-am gandit ca e mort iar si se crede in finala la Asia Express si ca trebuie sa ajunga la Gina Pistol sa ia monedele din emisiune ca sa castige consursul. Omu’ insa nu era nici beat ca topisera tot in seara anterioara (paranteza: mi-a vorbit vreo cinci minute numai despre ce au baut, adica au inceput cu niste tuica din aia tare, frunte pe care o facuse el din resturile alea de la Vica, apoi o stinsesera cu „fro” 5 bidoane de cinci litri de vin rosu de il luase de la Fane cand i-a dat cu lavabila mansarda, apoi circa 6…ba 7 flacoane de bere pe care le daduse nea Jojeta ca „sa nu ii mai injuram pe engleji care ie ca fratii lui” si in final au trecut pe niste otet pe care l-au indulcit ci niste magiun de piersici care se aciuise prin camera de lucru), dupa cum mi-a marturisit si ramasesera fara carburanti. De-aia se si ducea la Segros unde il astepta Ginuta, dar nu a lui Smiley ci a lui Vica sa ii dea niste monede, adica bani (iata ce frumos armistitiu intre Tripla Alianta si Antante) pe care sa ii foloseasca sa reintregeasca atat rezervele unei tabere cat si pe ale celeilalte. Fiecare tabara isi desemnase un reprezentant care sa se duca la Selgros, doar ca Gina venea de la serviciu iar nea Luca apucase pe jos pana m-a vazut pe mine. Printre versuri mai baga din cand in cand refrenul cu care se pricopsise de seara trecuta, ala cu „daiingatziimasii!”.

La un moment dat stiind ca risc sa ajung la Selgros fara sa trag nici o concluzie, l-am oprit si i-am zis: „Bre vreau sa stiu si eu doua lucruri: cine te-a suparat asa de ii injuri asa, si ce daca aseara ti-ai pierdut proteza ca mi-ai stropit parbrizul pe interior mai ceva ca un adolescent la prima plimbare daca ma intelegi ce vreau sa zic…”.

Nea Luca s-a oprit din tornada amintirilor, mi-a aruncat o privire de parca s-ar fi uitat Baiazid la Mircea cel Batran la inceputul Scrisorii a treia care era identica cu cea pe care i-a aruncat-o si Mircea cel Batran lui Baiazid in finalul aceleiasi Scrisoarea a treia ceea ce arata cum e soarta de misto si cat de mandri putem fi noi de noi. Si mi-a zis: „Cum pe cine bre?!? Pe ingleji i-re-ai dreacu ca l-au trimis pe Jojeta inapoi si daca are Corona de-aia de ne facem toti de bacanie?!?”. In prima faza, uman pana in maduva oaselor, am replicat: „Cum bre, s-a intors nea Jojeta?!?”. Tre’ sa va zic ca si eu si multi copii ai locului il iubim pe nea Jojeta, dat fiind ca el era singurul care ne dadea tigari si ne tinea de sase cand posteam si noi o bere pe vremea liceului. Asta nu suna bine, stiu. Dar, nah, eram si noi mici si prosti.

Dupa care m-am dumirit si l-am intrebat candid: „Pai si are?!?”. „Ce sa aiba bre?” a venit replica, insotita de un nou val de flegma care a desenat o mica Italie pe interiorul parbrizului. „Corona omule, ca ma omori!” strig panicat. „De unde dracului sa stiu eu?!?” imi raspunde vocea ratiunii, ce arunca o noua aversa ce ajunge de data asta si pe oglinda retrovizoare.

Nu m-am mai putut abtine, am tras pe dreapta, si plin de furie (stati ca nu din cauza CVD ma enervasem ci din cauza zoaielor care imi acopereau parbrizul) i-am strigat: „Bre ma omori, ce-ai cu parbrizul meu?!?”. El se uita candid, observa parca pentru prima oara dimensiunile dezastrului si imi zice:

„Bre ce masina e asta?”

„Rover”

„Si asta nu e englezeasca?”

Eu, exasperat: „BA DA!”

„Pai vezi, „daiingatziimasii!” de engleji ca n-au fost in stare sa puna si ei stergatoare!”

Nu i-am mai zis ca eram in interiorul masinii. Nici nu l-am intrebat daca nea Jojeta era confirmat sau nu. L-am lasat sa coboare la Selgros si am sunat-o pe Gina. „Alo, Gina?”. „Da?”. „Stii cumva daca nea Jojeta are sau nu CVD?!?”.

Cateva secunde in care mi s-a scurs viata prin fata ochilor au trecut nemernice. Apoi am auzit raspunsul Ginei: „”N-are da-l dreacu, a venit rezultatul dimineata. Nici asta n-au fost in stare sa faca bine, „daiingatziimasii!””.

Probabil pe englezi.