Imediat dupa aventura cu vanzarile directe am primit o oferta de a conduce impreuna cu un coleg, o firma de distributie.

La 20 de ani am devenit Manager. Nu era o firma mare, dar am avut chiar si 30 de agenti in subordine. Castigam zilnic cat sa merg numai cu taxiul, sa mananc toate mesele la restaurant, sa imi iau o pereche de blugi si sa pun departe 100.000 lei. Pentru un pusti era ceva. In fapt, era primul semn pentru mine ca legea atractiei functioneaza. Mi-am dorit independenta financiara. Checked. Mi-am dorit o pozitie sociala. Checked. Mi-am dorit provocari. Checked. Mi-am dorit sa conduc, sa fiu manager. Checked.  Sigur, nu a fost de ajuns sa imi pun o poza pe perete si sa visez la toate astea. A trebuit sa muncesc, sa accept provocari, sa gresesc, sa invat din greseli, sa imi depasesc continuu limitele, sa fac networking, sa definesc si sa purced la constructia unui brand personal, sa nu dorm, sa renunt la multe… Dar atunci au aparut oportunitatile. Cand am iesit din casa, din carapace, din zona de confort. Pe langa toate check-urile de mai sus, am mai dat check si unei discopatii, unei hernii si unei sinuzite. Care ma vor greva toata viata. Dar va jur, ca le simt doar cand ma plictisesc (rar), sunt extrem de obosit (rar) sau extrem de stresat. Stresul la mine insa nu se manifesta ca la un om normal. Nimeni nu stie ca eu sunt stresat. Uneori nici chiar eu. Mi-am propus demult sa nu iau cu mine stresul acasa. Apoi m-am gandit ce-ar fi daca nu i-as mai permite sa vina nici la birou. Si nici cand sunt cu prietenii. Sau in week-end. Si incet-incet am reusit.

Dimineata tineam mitingurile motivationale. Asta imi placea enorm. Mai tarziu am mai cochetat cu vanzarile directe ba chiar am dezvoltat o retea de vanzari de carte si am ajuns sa vand 2000 de carti pe zi, cu un profit net de 1 Euro/carte. Dar daca e ceva ce mi-a placut enorm, acelea sunt mitingurile de dimineata. E ceva sa injectezi motivatie in cateva zeci de oameni, zilnic. Sa construiesti zilnic echipa, sa lucrezi zilnic cu ei si sa ii vezi cum strang pumnii si urla la fel ca in „Lupul de pe Wall Street”. Iar tu esti Dumnezeul lor. Mai ales cand au caderi si esti cu ei pe teren si TU esti cel care ii ridici. Care le arata ca pot. Ca nu le sta nimic in cale.

Imi aduc aminte un om. Il chema Dan N. A fost primul Dan N din viata mea, caci am mai intalnit si altii apoi. Dar acest Dan, intalnit pe vremea cand eram inca lider in Rom-Can, era un inginer care avea o sotie si un copil, care fusese disponibilizat si care trebuia sa aduca bani acasa pentru familie. Povestea asta am regasit-o in fiecare agent, mai mult sau mai putin, motiv pentru care chiar daca s-a intamplat intr-o alta perioada decat cea in care eram deja Manager, vreau sa o scriu aici, caci veti intelege ce relatie se lega intre noi, intre membrii echipei.

Dan mi-a fost repartizat pentru a-l forma. In prima zi nu i-am aratat aproape nimic. O zi mediocra, ba chiar slaba, a fost o loterie si miza era el, ca om in echipa mea. Dar, contrar asteptarilor, a aparut si a doua zi. Dan era un tip fidel, avea familie si TREBUIA sa incerce. Dan incercase de mai multe ori, dar pe vremea aceea care s-a numit „haiducie”, era posibil sa lucrezi cateva luni fara sa fi platit, fara sa ti se faca forme legale, iar unui om ca Dan, inginer, format in comunism, aceste incercari nereusite, ii zdruncinasera serios echilibrul. Cat priveste finantele, situatia era dramatica. Sotia nu lucra iar copilul mic necesita fara drept de apel, BANI.

Astfel ca a doua zi a lui Dan era cruciala daca vroiam sa reusesc si sa il conving. Vindeam atunci seturi de bucatarie. Adica un stativ metalic de circa 40 cm pe care se atasau 5 piese de bucatarie precum polonic, lingura perforata, etc. Fiind lider, aveam un target de 25 de unitati pe zi si trebuia sa vand unitatile ramase de la altii, nu pe cele noi. Deci, ruginite, lipite cu scotch, etc.

Colac peste pupaza, afara ploua usor iar eu eram racit cobza. Faceam teren in niste vile de 3 etaje in Craiova, aproape de „podisor”, iar tehnica era sa urcam la ultimul etaj si sa incepem de la ultimul apartament, pentru a putea sa ne eschivam usor daca cineva cumpara si gasea vreun defect in interior. Era mai usor sa fugi in jos cu omul dupa tine decat in sus unde drumul se inchidea la ultimul etaj.

Pana la ora 11 nu vandusem decat vreo 2 seturi. Era normal avand in vedere ca imi curgea nasul incat nu puteam vorbi, aveam lacrimi in ochi mai tot timpul de la raceala, ma dureau toti muschii, aveam febra si desi incercasem… parea ca e o zi pierduta. Am mizat pe starea mea iar Dan a inteles, asa ca am decis sa punem punct si sa ne vedem a treia zi. Nu aveam nici o certitudine ca nu il pierd dar nu aveam de ales. Eram epuizat.

Margand catre taxi, prin ploaie, l-am auzit pe Dan intreband: „Si eu ce fac acum?”. Am inteles ca nu intreaba cum sa faca returul produselor si cum ajunge la firma ci CE FACE EL DE MAINE INCOLO, IN CONDITIILE IN CARE NICI AICI NU SI-A GASIT UN LOC DE MUNCA UNDE SA CASTIGE BANI PENTRU ACASA. Ca de fapt intreaba cum se duce acasa si CE ii spune sotiei. Am auzit de fapt disperarea unui om responsabil pentru alte doua suflete. Si i-am raspuns: „ITI ARAT EU CE FACI!” moment in care i-am smuls sacosa de produse si m-am aruncat in prima scara de bloc care mi-a iesit in cale cu un Dan nauc, ALERGAND pe urmele mele. Am vandut cate patru seturi o data (se chema „vanzare in volum”) si in mai putin de 20 de minute nu mai aveam nimic. Nici in sacosa, dar nici eu. Mi-a trecut pur si simplu raceala. Iar Dan se uita la mine ca la o aratare. Dar una pe care o respecta. Si zambea. Un zambet cat o lume care mi-a luat cu mana toata nenorocita aia de gripa.

Dan a mai venit mult timp dupa mine la lucru. Si probabil a invatat o lectie uriasa pentru el, pentru inginerul crescut in comunism care avea nevoie de siguranta formelor legale dar care ajunsese la capatul puterilor si incercase ultima varianta inainte de a emigra: vanzarile directe. Si Dan a descoperit ca poate fi LIBER. Dan a descoperit ca POATE.

Da, iubesc sa lucrez cu oameni. Iubesc sa ii vad cum prind viata si se ridica, mai ales daca am pus si eu umarul la treaba asta.

Mai multe povesti si cateva produse care le cuprind, poti gasi aici. Zeci de povesti si date din toata experienta mea de VANZATOR, om, sau business consultant. Apreciez feed-back-ul si raspund personal. Daca vrei, imi poti lasa un mesaj aici.

Pana atunci,

Spor, tuturor!

Cu drag,

Mircea