Povestea mea – Pagina 2 – Mircea Ungureanu

Fericirea este pentru mine momentul acela cand opresti timpul in loc si te umpli de bucuria minunilor de langa tine.

De cele mai multe ori ma bucur de copiii mei. Sau de familie, prieteni sau succese. Dar ma bucur si de natura, de sanatatea noastra sau de caldura soarelui. Nu e mare lucru sa fii fericit. Am intalnit oameni fara casa care erau fericiti. Si care ar fi impartit cu mine bucata lor de paine. Mai greu e cand ai multe lucruri care te orbesc, atunci e mai greu sa fii fericit.

Studiez fericirea din 2013. Dar in fapt e un subiect care ma atrage demult, insa nu am constientizat pana in 2013 cand am si tinut primul training despre fericire. Primul meu CD motivational are ca subiect central starea asta grozava si unica, nebunia asta temporara, detasarea asta, sentimentul incredibil si accesibil oricui de bucurie deplina, de comuniune si acordare cu TOT. Un om ca mine care a fost si sus si jos, care a gustat din multe si si-a schimbat viata de atatea ori, credeti-ma, are multe de spus. Eu nu va spun platitudini din carti ci va povestesc din suflet si din experientele mele. Daca va spun despre orgoliu, am invatat lectia asta pe pielea mea. Daca va povestesc despre iubire, am invatat lectia asta pe pielea mea. Daca va spun despre bani, am invatat lectia asta pe pielea mea.

CD-ul l-am lucrat intr-un studio minunat al unor prieteni care imi sunt si clienti, Armin House Production. Un articol comun gasiti aici: http://www.editie.ro/articole/actualitate/din-craiova-in-toata-lumea.html.

Daca doriti sa comandati CD-ul, o puteti face simplu, aici. O sa gasiti acolo esenta a ceea ce am inteles eu despre viata. Paradoxal, este despre iubire. Despre o clipa magica in care timpul se opreste in loc. Despre energie si bucuria de a trai. Si stiti ce e interesant? Ca odata ce am inceput sa studiez fericirea mi-am dat seama ca nu sunt singurul care a inteles. Am biblioteca plina de carti si facebook-ul plin de oameni care au prins si ei ideea. Viata e despre iubire. Despre iubirea de aproape, de ceea ce faci, despre iubirea de tine si de viata. Si despre recunostinta. Atat timp cat traiesc, ma voi bucura de asta. Caci nu stiu nimic altceva in afara vietii, iar ceea ce stiu despre viata ma face sa o iubesc. Sa fiu recunoscator pentru tot, de la aerul pe care il respir, pana la mancarea care ma hraneste, oamenii cu care traiesc si lucrez. Si stiti ceva?

Va las de data asta, cu un:

Spor, tuturor, la iubit!

Cu drag,

Mircea

Sau „perioada 6/49”.

Momentul in care am facut schimbarea catre scrierea de proiecte a fost unul de referinta. Dar a fost si o nebunie. Nici unul din noi nu stiam nimic despre asta, media de varsta era de 23-24 de ani in echipa mea, iar in plus, am inceput prin a scrie proiecte pe POSDRU.

POSDRU sau Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, era, pe atunci, infernal. Incepand cu perioada respectiva, in numai 5 ani, s-au schimbat nu mai putin de … 9 directori generali din care unul a fost si condamnat, cred. Si cu toate astea, majoritatea proiectelor au iesit bine, in sensul ca au fost implementate conform obiectivelor. Munceam acasa sau la birou, noapte si zi, toata echipa, in perioadele de varf. Si asa am ajuns sa facturam milionul. De Euro. Sigur, din el s-au dus multi bani pe salarii, taxe, costuri, etc…. dar l-am facturat!

Cu toate astea la putin timp dupa am decis sa inchid firma fanion PROTEKTOR GRUP si sa nu mai scriu niciodata, sau cel putin pana se schimba lucrurile acolo, proiecte pe POSDRU. Am pierdut bani, timp, oameni, imagine, business si implicit profit. Daca pana atunci eram curat ca lacrima, asta a fost botezul: ordin de ministru care iti cere sa repozitionezi bugetul si UITA in mod special o intreaga clasa bugetara de cheltuieli, zeci de proiecte aprobate de care statul, prin Autoritatea de Management POSDRU, UITA, efectiv, scrisori la care nu iti raspunde nimeni, taieri abuzive de bani din cererile de rambursare, oameni obtuzi, etc… Imposibil pentru oricine sa lucreze normal, sa aiba un cash flow previzionat, sa poata sa se dezvolte sau sa gandeasca macar in directia asta. Pur 6/49. Si multa munca, risc si stres.

Multi dintre tinerii cu care lucrez ma intreaba „CUM A FOST?„. A fost o lectie uriasa. Despre cum poti sa faci minuni cu o echipa de pusti fara experienta, despre cum poti pierde imagine si profit si prieteni, despre greseli si invataminte, despre Romania si despre mine.

Ce am invatat, am pus aici. Despre bani si oameni, despre succes si esec, despre viata si bine si rau si antreprenoriat si tot ce inseamna el.

Va las.

Cu drag,

Spor tuturor,

Mircea

P.S. Apreciez feed-back-ul. Bun sau rau, il poti lasa aici.

P.P.S. Later edit. POSDRU s-a dovedit criminal de-a dreptul. Daca prin infamul ORDIN Nr. 1652 din 30 noiembrie 2010, se taiau efectiv cheltuieli care erau aprobate deja, astazi, in 2017, se taie toate celelalte. Astfel, toate proiectele implementate atunci trebuie sa ramburseze sume uriase statului. De ce? Pentru ca unii functionari inteligenti au decis sa scoata castanele din foc cu mana beneficiarilor si astfel, nu au asumat in nici un fel cheltuieli aprobate, contractate si platite beneficiarilor. Repet: aprobate, contractate si deja platite beneficiarilor. Si nu, nu e vina nimanui, cu exceptia celor care au decis sa faca asta. Da, putem spune ca cineva inainte a aprobat un ghid si cheltuieli care nu se aflau in Regulamentul UE 800/2008, dar odata ce ele au fost asumate de catre statul Roman prin reprezentantii sai, aprobate, platite… cum sa le ceri inapoi peste 7 ani?!?