Mi-am dat seama ca in primul articol m-am grabit un pic si am terminat prea repede (in stand-up nu e chiar asa grav…). Puteam sa mai lucrez un pic subiectul. Imediat ce am postat articolul mi-am adus aminte ca viata bate filmul si m-am gandit sa va povestesc cum se desfasoara viata la mine la tara, aici unde mi-am luat casa. Nu mai stau acolo, am inchiriat, dar ma mai duc in virtutea faptului ca si chiria aia nu vine singura asa ca mi-a fost dat sa VAD.

Deci, cum face lumea aici langa oras, lumea fericita care locuieste la casa, cu gazon, elevat, in aer curat si pastoral? Care este vibe-ul de Coronavirus? Lumea a umplut beciurile, lazile frigorifice, frigiderele, camarile. Asta a fost primul efect. Primul val. Al doilea a fost sa realizeze ca relatia cu politia s-a schimbat. Acum nici nu mai suna orice batranica la 112 pentru ca i-a ramas pisicuta acolo sus in copac pe crenguta aia din varful nucului si nici politia nu mai apare atat de des in coltul asta de lume ca are treaba in alta parte sa pazeasca niste oameni care au venit din Italia acum cateva zile si acum sunt cazati la un hotel in zona. Al treilea a fost ca (cel putin aici la noi) daca stingi televizorul (sau macar schimbi de pe Antena 1) totul suna lejer egal cu un concediu (ca si pentru aia care au venit din Italia care stau la hotel). Nu tu serviciu, nu tu coronavirus, toata lumea te lasa in pace, nu se apropie nimeni, nici macar vesnicele si neaosele camere de luat vederi mioritice nu se mai vad pe la porti.

Si ghiciti ce? De cand cu aplatizarea curbei de imbolnaviri, cu relaxarea din China si vestile bune din restul lumii (eu asa am auzit ca si Germania ar fi pe genul un pic mai chill, stii ce zic?), oamenii au inceput sa deschida ochii. Si frigiderele. Si statiile audio. Si gratarele.

Noaptea la 2 daca vii pe la noi e ceva gen Las Vegas. Gigi care s-a intors din Spania mult mai elevat si mai pe Greenpeace si educatie sociala, rupe boxele cu ceva super-modern si trebuie sa ii acord asta, pe genul preventie, pentru ca asculta pe repeat o manea realizata actual de Iulian Universalu’ si Stivan Quasaru’ care zice ca „Te iubesc planeta mea, Terra, Terra, Terra, Terra, Terra-ra-ra!”. Nevasta-sa mai rupe ritmul din cand in cand si urla cate un „Ciuda! Ciuda!” (daca nu stiti care e treaba cu ciuda, cautati si voi pe youtube cum se vine cu Lamborghini Aventador acasa la Craiova), da’e ok pentru ca in general e ocupata cu aia mici care incearca sa iasa din cand in cand cu masina din curte de plicitiseala. Fane, vecinul de peste drum, probabil ca sa nu se lase mai prejos si-a pus instalatia de Craciun pe casa si o porneste/opreste intermitent in ritmul planetei, „Te iubesc planeta mea, Terra, Terra, Terra, Terra, Terra-ra-ra!”. El e singur acasa, nu stie nimeni pe unde a prins-o pandemia si izolarea pe sotia lui, de unde probabil si aceste gesturi ciudate care pot fi interpretate psihologic ca un far ce trebuie sa ii lumineze femeii calea, aratandu-i ca e ok, a iertat-o, sa vina odata acasa ca se incing sigurantele si arde iar Fane linia de ramanem toti fara curent (asa i-a trimis Gina mesaj sotiei lu’ Fane, care Gina e sotia lui Vica unde ajungem imediat). Vica, dupa cum va spuneam ca o sa ajungem aici, si iata, am ajuns, arde si el gratarul, dar mai pe vegetarian ca i-a zis ea Gina sa se duca mai repede in Selgros ca nu mai prinde carne si asa a fost, fi-i-ar gura aurita ca parca s-a reincarnat Nostradamus in ea ca prea le stie pe toate. Inclusiv si unde e sotia lu’ Fane, dar spre lauda ei nu a mai zis la nimeni ceea ce arata ca e si discreta fapt care il roade pe Vica, pentru ca daca stie de aia poate stie si cealalta unde se mai duce si el din cand in cand dupa carne, daca acasa e numai pe salate si dovlecei pe gratar… Pana si nea Luca care are manute mici ca tirecsii (T-Rex, da?) si nu ajunge la buzunar de zgarcit ce e, daca pana acum manca pe la Vica, acum ca nu mai poate iesi pe poarta, si-a rupt din suflet si a pus de-o tocanita la ceaun si striga prin curte din cand in cand „Lupii, baaaah!!!”. Probabil efectul vreunei licori spirtoase peste 70 de grade cum face el din cine stie ce borhot care-i ramane tot lui Vica care nu poate arunca nimic de rau’ lui nea Luca ce gaseste uz la orice ar putea arunca orice om din cartier. Nu il judec, omul are o pensie de 900 de lei dupa o viata intreaga de munca…

Acum… nu stiu de ce toata protipendada e plina de energie pe la ora aia dar banuiesc ca li se trage de la salonul de nunti de langa, unde in epoca pre-coronavirus, in fiecare vineri, sambata si duminica se intamplau chestii care faceau sa planga de rusine decibelii unui motor de avion ce decoleaza in comparatie cu sunetul, dar ce spun eu sunetul… e mai degraba ceva gen laserul de la Turnu Magurele… pe care il emit instalatiile din sala de evenimente. Cinstit sa fiu, nu stiu cum reusesc mesenii sa ramana citovi dupa aventura sonora, dar asta nu e treaba mea. Banuiesc insa ca tot Summerland-ul asta local le-a schimbat un pic metabolismul si iata, acum ca salonul s-a inchis, oamenii realizeaza un fel de in memoriam, un tribut al libertatii de exprimare pierdut odata cu acest virus nenorocit care a schimbat fata planetei si deci si a locuitorilor din Malu Mare.

Nu e usor pentru nimeni. Nici pentru diaspora proaspat si cine stie pentru ce orizont, intoarsa acasa, nici pentru noi astia ramasi in cartier si care speram la un loc cu verdeata si liniste (am mai auzit asta undeva…?!?). Dar daca a reusit el Covid sa uneasca iar destinele romanilor aducandu-le fii si fiicele acasa, sa transforme maneaua in oda pentru ecosistem, sa transforme Pastele in Craciun (pai nu puse el Fane instalatia?!? apropo, stati si voi cu ochii pe el pentru ca nu se stie cand exagereaza si omoara iar transformatoru’ si ne lasa fara curent de Paste…da?), sa transforme noaptea in zi la noi aici la Malu Mare si sa dea concediu la toata planeta… parca n-as vrea sa scap ocazia si as profita si eu sa mai scriu cateva poante din astea poate, poate va mai pun un pic zambetul pe buze!

P.S. Cam asta a fost… mai scriu daca va place. Si daca vad si eu un share… doua… ca doar e gratis si nu e nici plictisitor cum scriu eu de obicei despre antreprenoriat si alte chestii care nu se mai aplica in vremurile tulburi din starea de urgenta.

P.P.S. Mi-am adus aminte ca aia cu zgarcenia si manutele mici ca la tirecsi, nu e licenta mea. E a lui Costel, un stand-up-er adevarat si care chiar merita toate laudele.

P.P.P.S. Trebuie sa va zic ceva si despre antreprenoriat. Si de motivatie. Ca sa fie totusi ceva legat si de ceea ce urmaream in mod normal pe site-ul asta. Asa ca o sa va zic ca daca nu sunteti motivati si nu aveti spirit antreprenorial o sa ajungeti sa va pape Gigi si Fane si Vica si salonul de evenimente de langa. Altfel, daca va tineti de carte, treaba si motivatie si va faceti antreprenori, o sa va puteti lua un penthouse in centru sau o sa va creasca niste colti mari si o sa puteti sa ii papati voi pe Gigi si pe Fane si pe Vica sa va faceti voi o casa mai mare peste casele lor si chiar si peste salonul ala de evenimente. Got it? Pai hai la treaba ca exista viata si dupa Coronavirus!

E un articol lung. Dar daca ai rabdare, iti promit ca merita. Ultimul rand este toata esenta. Dar trebuie sa citesti tot pana acolo ca sa intelegi. Ca sa absorbi toata energia lui.

Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre.

Sigur, unii dintre noi nici macar nu intelegem asta. Dar asta este purul adevar.

Orice. Sa luam orice exemplu. Oricat de meschin este el. Sexul? Doar un impuls incredibil de puternic pe care nu il intelegem corect. Dar vine pur si simplu, din una din „liniile de cod” cel mai adanc intiparite in subconstientul nostru. Nu ma refer la sexul pe care il faci sambata dimineata cu iubita sau vineri noaptea cu fata pe care ai adus-o acasa din club. Alea sunt doar „segmente de cod”. Ma refer la intregul conportament. La „liniile mari de program”. La intregul tau comportament sexual. Alegerile tale. Tu poti sa spui ca e placere. Sau masculinitate. Sau „inca o casuta bifata”. Dar adevarul este ca de fapt raspunzi unui impuls pe care nu il „citesti”, nu il interpretezi corect. In timp, vei intelege. Vei intelege ca de fapt toate micile tale placeri nu au sens. Ele sunt doar mici erori de sistem. Ale unui sistem care nu intelege ca a depasit orice asteptari. Si ca nu mai e nevoie de executarea acelor „linii de cod”. Sunt pur si simplu niste „loop”-uri din care ar trebui sa iesi.

Sa luam alt exemplu. Banii. Unii le spun securitate. Altii libertate. Altii pur si simplu spun ca „ii iubesc”. Insa acestia nu sunt decat un alt „program” pe care l-am inteles gresit si il executam la fel de gresit. Banii au aparut DOAR ca si element de schimb care sa inlesneasca viata. Pur si simplu. Eu aveam vite, tu varza. Si intre noi era simplu sa gandim un schimb in raport de nevoi, munca, raportul de forte, etc. Insa intre 10 personaje, sau familii, sau orase…? Intr-un imperiu precum cel Roman, care ar fi putut fi metoda prin care ne-am fi putut dezvolta daca nu BANII? Dar atentie. Nu ca si acumulare a lor, desi banii au devenit instantaneu aproape un scop in sine pentru multi, ci doar ca metoda de lucru? Ce am fi putut inventa? Langa scriere, roata, foc… banii sunt una dintre cele mai importante inventii ale omenirii, insa, la fel ca pe multe dintre ele, o intelegem gresit, o folosim gresit. Banii nu ar trebui sa fie altceva decat METODA de dezvoltare. Insa, la fel ca si in cazul sexului, o „eroare de cod” ne facem sa lucram in exces, nu pentru dezvoltarea noastra ci pur si simplu pentru BANI. Pentru BANI in sine. Daca vreti cel mai puternic exemplu care sa dovedeasca ceea ce am spus, intrebati-va de ce majoritatea oamenilor care au surplus de bani nu ii doneaza sau nu ii folosesc in scopuri de dezvoltare. Uitati-va in jur ca sistemul nu creaza nici un fel de parghie normala pentru asemenea situatii, ba dimpotriva, incurajeaza acumularile. Sigur, in ultimul timp sistemul construit de noi s-a dovedit deficitar (dobanda era aproape negativa, pretul banilor scazand dramatic), ceea ce arata tocmai ceea ce spun, cat de nenatural este acest sistem cu care functionam, atunci cand el nu este indreptat corect, catre dezvoltarea noastra ca specie. Ganditi-va numai ca Elon Musk, unul dintre putinii care lupta pentru acest vis al speciei, a fost de cateva ori aproape de faliment. Si totusi, nu exista nimeni care sa fi reusit sa schimbe cu adevarat fata domeniului automotive ca si el. Sa mai deschid subiectul colonizarii lui Marte?

Deci tot ceea ce facem, dar nu neaparat punctual, ci ca si „linii mari de cod” este indreptat in directie gresita. Suntem nici mai mult nici mai putin intr-o roata a hamsterului in care ne consumam energia insa CHIAR MAI RAU, IN MOD DISTRUCTIV. Caci orice energie care nu este indreptata corect, natural, catre scopul ei ADEVARAT este sortita pierii. Nu poti sa tii un chibrit aprins sub apa care curge de la robinet. Dupa cum nici ceea ce facem noi, pe termen lung, nu poate fi sustenabil. Este inutil. Doar daca nu este indreptat spre propagarea speciei. Spre dezvoltare.

Este corecta afirmatia mea initiala. Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre. Numai ca unii dintre noi nu inteleg ca anumite actiuni din „liniile de cod” sunt goale de continut. Sigur, nu vreau sa spun sa renuntam la sex. Sau la bani. Doamne fereste! Ci doar ca undeva, pe drum, am pierdut sensul. Si ca ar trebui, spre binele nostru, sa ne oprim un pic in loc si sa revizuim tot. Sau macar o parte. Sa pastram echilibrul. Unele „opriri” nici macar nu mai sunt posibile in vartejul in care ne-am bagat. Suntem aproape 8 miliarde. Trebuie sa mancam. Trebuie sa pastram un „vibe” bun si vectori de miscare. Insa trebuie sa ne si indreptam directia catre drumul cel bun.

Cred ca, la fel ca si in orice lupta, asa si in cea pentru supravietuire, trebuie sa intelegem ca avantajele sunt si dezavantaje. Elefantul poate fi urias, dar este si mult mai usor de doborat pentru ca nu e asa de flexibil. Iar exemplul poate fi discutabil, dar e doar unul plastic pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun. Si anume ca daca CAPACITATEA DE A COMUNICA si de a GANDI IN PERSPECTIVA au fost cele care ne-au adus in varful lantului trofic, tot ele pot sa ne fie si calcaiul lui Ahile DACA NU LE MAI FOLOSIM!!!

Nu este de ajuns ca am ajuns in varf. Istoria, natura, energia… se vor „razbuna” usor daca nu pastram ritmul. Stim cu totii ca nu exista nimic sa stea in calea apei. Ea isi gaseste loc prin orice, in timp. Energia e la fel. In continua miscare. Si daca nu reusim sa pastram o directie corecta, ne vom pierde si totul va fi fost in van. Nu vreau sa fiu apocaliptic, dar daca nu vom reusi sa unim interesele la fel ca atunci cand fortati fiind de foame, am reusit sa vanam primul mamut folosindu-ne de numarul nostru si de capacitatea de comunicare, realizand un plan, o capcana, gandind in perspectiva, atunci noi vom deveni istorie caci energia care curge prin noi va gasi alta cale de a se manifesta.

Ce vreau sa spun? Ca nu mai avem timp sa ne jucam. Am avut zeci de ani de pace si de progres, in general vorbind. Si ce progres!!! Ganditi-va ce minunatii, ce lucruri extraordinare folosim acum, tehnici si produse care l-au facut la Jules Verne sa para desuet!

Insa, e timpul sa iesim din „candy shop” si sa incepem sa ne exercitam menirea. Poate esti un inginer extraordinar. Sau un doctor bun. Sau un IT-ist fenomenal. Sau un bucatar fantastic. Sfatul meu pentru tine e sa uiti de glorie, de milionul ala de euro la care visam toti. Sa uiti de masina aia sport si de tipa pe care o urmaresti pe Instagram de ceva vreme. Ele vor veni oricum ca si recompensa. Nu alerga dupa ele ci dupa implinirea ta. Dupa menirea ta. Iar recompensele vor veni. Fi echilibrat si vor veni. Vei gasi si fata viselor tale, vei avea si banii pe care ii meriti si statutul social si vei fi implinit si fericit. Doar daca iti vei implini menirea. Altfel, daca deraiezi si nu esti la locul tau cand va fi nevoie de tine… omenirea va fi ca o cursa cu stafeta la care nu mai ajunge nimeni niciodata la primire.

De aceea, cred ca este esential, mai mult decat oricand, sa ne indreptam atentia catre lucrurile corecte. Sa ne unim eforturile catre dezvoltare. Prima parte e cea mai grea (cu menirea pe care trebuie sa o intelegem si sa o implinim), a doua va veni natural (cu unirea eforturilor). Caci daca toti ne urmam calea si ne jucam cartile corect, natura, energia, vor lucra si ele asa cum trebuie. Nimeni nu ii spune unui fir de iarba sa creasca. El creste pur si simplu acolo unde a cazut samanta, daca are toate conditiile minime de crestere. Fara sa se opreasca nici o clipa din ceea ce face. Fara nici un fel de alt scop. Aceasta este lectia dura a naturii, a energiei pe care TREBUIE sa o intelegem si respectam.

Sa nu pierdem prea mult timp deci cautand o cale sa ne unim eforturile. Ci sa trecem al treaba caci vom vedea la timpul potrivit cu cine si ce trebuie sa facem. E absolut natural. Caci asa cum nimic nenatural nu poate rezista in lumea noastra, nici ceva natural si normal nu poate fi retinut prea mult din a se exprima.

Ramane sa ne vedem noi de treaba noastra caci natura si energia va veni in intampinare la momentul potrivit.

O mica paranteza. Cand spun energie, de fapt, folosesc un concept, un termen, foarte larg, care poate incepe cu diverse frecvente si se poate duce pana la forme precum Dumnezeu. Tot ceea ce stiu, este ca exista. Nu cred ca e important cum ii spun eu sau tu. Important e sa intelegem ca are propriile legi si nu ne putem juca cu ele.

In concluzie… am mai spus-o de multe ori si in diverse contexte: lumea paote fi vazuta ca un ceas perfect care functioneaza perpetuu perfect DOAR daca fiecare rotita lucreaza corect, la timpul ei. Si, cum fiecare dintre noi suntem o rotita acolo, in acel mecanism, este esential sa ne indeplinim rolul. Nu fatalismul este calea, sa credem ca tot ceea ce ne e dat aceea ni se va intampla. Caci daca exista destin, el trebuie inteles DOAR ca rol in acest intreg, in acest ceas. Si daca vreti, un destin reusit, este atunci cand in acest tot unitar, in acest mecanism urias, tu ti-ai jucat rolul perfect la momentul oportun. Si aceasta devine provocarea. Aici este de fapt intelegerea completa si complexa a destinului. Tot complexul genetic pe care fiecare dintre noi il avem ca si bagaj, toata capacitatea noastra de dezvoltare, sunt doar elemente pe care le avem la indemana pentru a ne juca rolul.

Nu degeaba, unii dintre noi au simturi mai ascutite, capacitati ciudate si extraordinare sau pur si simplu apetente ori chemari. Aceea e calea.

Am inceput prin a spune ca uneori pierdem calea. Ca sexul sau banii de dragul sexului sau banilor, inseamna doar ca ne pierdem echilibrul. Ca ne cheltuim energia gresit. Ca pierdem din vedere „big picture”. Ca uitam scopul central si urias. Propagarea speciei. Tot ceea ce avem scris in codul nostru genetic este pentru acest vector. Ca uneori „dam in gol” la pedale. Si ca e nociv. Am specificat ca nu sexul sau banii in sine sunt de blamat. Ci ceea ce facem noi in context cu sau pentru ele atunci cand ardem prea multa energie dupa ce am atins scopul. Ca nu mai vedem padurea de copaci.

Nu trebuie sa ne fie frica de nimic. Atat timp cat ne unim eforturile vom gasi solutii. Atat timp cat ne folosim avantajele competitive care ne-au adus aici, anume capacitatea de comunicare si gandirea in perspectiva totul va fi bine daca fiecare rotita isi va face treaba la timpul ei. Nici un fir de iarba nu creste stresat ca maine nu va mai fi soare. El isi face treaba si soarele o face pe-a lui. Inca o metafora discutabila, stiu. Dar, din nou, serveste scopului.

Asta a fost de fapt, dincolo de orice scenariu si teorie a conspiratiei, marea lectie pe care am invatat-o din povestea asta cu CORONAVIRUS. Ne-am facut griji pentru orice NUMAI PENTRU ASTA NU. Atatea discutii despre urmatoarea criza posibila, de atatea ori m-au intrebat prieteni daca o anticipez si eu am intrebat la randul meu pe altii. Simteam ca vine, era deja „momentul” de ceva vreme avand in vedere ciclicitatea acestui fenomen. Insa nici unul dintre noi nu a stiut de unde. Cred ca ne-am fi putut noi pregati pentru orice, NUMAI PENTRU ASTA NU!

Da, au existat voci. Bill Gates propovaduieste de cativa ani acest scenariu, si daca nu aveam incredere intr-unul care se lupta cu virusii de atatia ani (got it? Windows …virusi… antivirus…), atunci in cine? Dar nu vreau sa ma duc in directia asta tocmai din cauza fanilor teoriei conspiratiei si a pericolului sa arunc in derizoriu munca mea pentru acest articol.

Deci, da, au fost voci. Dar cine a crezut?!? Si pana la urma… ce am fi putut face?!? Ce fel de virus ar fi venit si cum ne-am fi putut pregati pentru el. Era in orice caz, contraproductiv orice scenariu de preventie pentru ca nu stiam nimic. S-ar fi putut propaga prin aer, prin apa, prin atingeri, etc. Cum ne-am fi putut pregati? Daca ne concentram pe masti si ne-ar fi trebuit manusi? Daca de fapt in loc de plamani ataca rinichii? Oricate aparate de ventilat am fi facut, erau inutile.

TOT CEEA CE AM FI PUTUT si putem sa facem, este sa ne implinim menirea, sa ne folosim in continuare avantajele competitive care ne-au adus aici si anume CAPACITATEA DE COMUNICARE si GANDIREA IN PERSPECTIVA in scopul dezvoltarii si propagarii speciei noastre. Cu alte cuvinte sa ne atingem potentialul si sa ne jucam rolul la momentul potrivit.

Am vazut de atatea ori cum o mare masa de oameni pivoteaza in jurul unui lider. La fel, fiecare dintre noi, vom avea momentul nostru cand toate lucrurile se vor invarti in jurul nostru. Daca si numai daca, va veti implini potentialul. Altfel, trenul va trece pe langa noi si asta doar pentru ca tu Gigele ai ales sa mai faci un joc pe PS sau sa mai vezi un episod din serial pe Netflix in loc sa raspunzi oricarei intrebari care iti trecea atunci prin cap. Solutia nu e masturbarea intelectuala. Adormirea creierului. Ci cautarea si dezvoltarea continua. Daca te macina o intrebare, cauta raspuns. Daca ti-ar placea sa stii sa gatesti, fa-o! Dar fa-o bine, urmareste-ti potentialul pana la capat. Nu e de ajuns sa stii sa faci un fel de mancare ci intelege toate implicatiile lui. De unde vine? Ce conjunctura a creat acel fel? Carui scop serveste acel fel de mancare? Etc…

Eu am o mare speranta in ceea ce priveste oamenii. Ii iubesc si stiu ca in ei, IN FIECARE DIN EI, straluceste un diamant. Insa iti trebuie curaj si perseverenta. Daruire. Consum de energie. Timp. Si echilibru. Nu e usor. Insa nici nu avem alta sansa. NICI UNA! Nu exista o loterie a naturii. Energia nu iarta si nu greseste. Ea lucreaza. Constant.

Depinde de noi daca ne meritam numele de forme de energie, de fiinte vii. Sau am adormit, am cazut intr-o letargie periculoasa si sinucigasa?

Eu cred in oameni. Cred in voi. Dar trebuie sa mai credeti si voi. Nu pot singur.

 

 

Sexul. Incep cu el pentru ca asa sper sa va fac sa cititi articolul. Daca incepeam cu statisticile, terminam prea repede. Ceea ce e periculos atat in antreprenoriat cat si in sex. Sa vedem deci pana la urma ce descoperim, adica, daca e mai bine sa fii antreprenor sau sa lucrezi la stat ori intr-o corporatie.

Revin deci. Sexul ca si argument. E simplu. Ca antreprenor nu prea mai ai timp. Pe cand la stat da. Acolo, am putea spune ca poti „rezolva” orice. Orice e sub tine ierarhic cel putin. Intr-o analiza serioasa de risc, am putea stabili ca unul din riscuri e tocmai acela sa nu fi in varful lantului trofic. Pt ca nu „rezolvi”, ci esti „rezolvat”. Oricum, e clar, cateodata merita riscul asta. Putem bifa asta ca avantaj pentru lucrul la stat. Daca lucrezi la stat, sexul e in ecuatie. Chiar si cand nu ai pe cine „rezolva”, macar „rezolvi”… timpul. Daca intelegeti ce vreau sa zic.

Sexul. Din nou. In corporatii de data asta. E clar pentru toata lumea ca desi team-building-urile sunt rare, fac sa merite. Din nou, tandemul corporatie/stat castiga la puncte. Ca antreprenor ori ai o organizatie… mica (scuzati analogia…) si nu ai cum, ori e prea mare si e prea riscant pentru ca nu da bine la brand, deci din nou, nu ai cum. Iar intre extreme nu ai timp. Pentru ca tot timpul tragi tare ca sa ajungi sus. Adica sa o ai mare. Organizatia. Ceea ce duce la un cerc vicios. Iar „vicios” e singura chestie care te mai incalzeste si iti da asa o aura care poate fi oarecum legata de sex. In rest, asa cum am stabilit, nu ai timp.

Banii. Ca antreprenor merita doar daca iti iese. Daca gasesti ideea care poate fi monetizata peste un salariu mediu la stat. Nu in corporatii pentru ca acolo salariul mediu e mai mic decat la stat. Insa, statistic, rata de supravietuire a unei afaceri in Romania este de 52,7% conform https://adevarul.ro/economie/afaceri/statistica-ingrijoratoare-doua-afaceri-reuseste-ramana-picioare-numarul-firmelor-si-au-suspendat-activitatea-crescut-130-1_5a941640df52022f75feba9a/index.html.

Daca scapam de sceptrul nenorocitei insolvente, atunci, ca si antreprenor ne supunem unei statistici ingrijoratoare care bate chiar si principiul lui Pareto. In economia romaneasca, datele oficiale ne arată că 91% din totalul veniturilor înregistrate de către întreg mediul de afaceri românesc sunt realizate de cele mai mari 10% dintre firme. Conform https://sergiuvoicu.ro/statistici-actuale-asupra-esecului-in-antreprenoriatul-romanesc/.

Adica daca scapam de faliment, doar unul din 10 are sanse sa isi implineasca visul. Ceea ce ponderat cu cele 52% din enuntul anterior ne dau sanse de maxim 5% de fapt sa atingem Nirvana. Statisticile sunt de fapt si mai urate. Pentru ca daca ai sanse, nu inseamna ca se si intampla. Conform https://www.dcnews.ro/studiu-romania-are-peste-30-000-de-milionari-in-euro-cati-bani-reuseste-sa-stranga-un-roman-simplu-intr-o-viata_704065.html, in Romania milionari sunt doar 0,2% din populatie.

Asta pentru ca majoritatea antreprenorilor intra in antreprenoriat pentru ca vor sa devina milionari. Cei care intra intr-o corporatie sau se angajeaza la stat nu viseaza asta. Doar daca sunt politicieni. Dar statistica e covarsitoare acolo dintr-un alt punct de vedere. Intrebari precum: cati politicieni milionari au intrat la inchisoare sau cati au trecut prin malaxorul DNA, pot sa afecteze in mod negativ decizia unui om sanatos la cap ce ar fi pus in fata alternativei respective.

Revenind, de fapt, intrebarea nu este alegerea intre antreprenoriat si jobul la stat sau intr-o corporatie. Ci intre vis si realitate.

Raspunsul e deci simplu. Daca alegi ca in viata asta sa iti urmaresti un vis, iar el poate fi indeplinit prin antreprenoriat, atunci GO FOR IT! Fi insa pregatit sa fi etichetat de multe ori ca visator, oportunist, mercantil, falimentar, etc. Pana si daca reusesti. Atunci lucrurile se schimba si totul a meritat. Pentru ca nu-i asa, istoria e scrisa de invingatori.

Daca, in schimb, esti genul calculat/a, realist/a, care traieste echilibrat si nu visezi neaparat sa devii milionar/a sau sa schimbi lumea, atunci mergi la stat sau intr-o corporatie. Sfatul meu e sa alegi corporatiile. Ca tot am stabilit initial ca sexul e mai misto si mai sigur.

In plus, la stat e posibil sa mai ai rude angajate si e greu sa te feresti de soacra-ta cu secretara. Desi pare periculos si iti creste si tie adrenalina un pic.

P.S. Nu stiu ce mi-a venit cu chestia asta, de fapt eu ma gandeam doar sa arat cat de misto e sa fii antreprenor, dar a iesit cu totul altfel, caci nu am cum  sa masluiesc statisticile. Totusi, de fapt, sa fii antreprenor tot misto ramane caci nu te faci antreprenor decat daca ai chemare si daca ai oricum nu aveai cum sa fii in alta parte. Iar daca nu ai, nici nu pierzi nimic, pentru ca ori esti deja unde trebuie sa fii, ori te intorci acolo. Stii ce zic?

 

Pasul 1. Ai un produs. Zic asta pentru ca unii nu au. Au idei si nu trec la treaba. Daca inca esti acolo treci la pasul 1. Trebuie sa ai un produs. Si primul si cel mai bun produs al tau esti chiar tu. Din prima ta zi trebuie sa te vinzi intai pe tine. Atat timp cat zambești frumos si nu musti ai sanse sa fii alaptat chiar si pana in clasa 1, asa ca mai intai zambeste si vinde-te pe tine.

Pasul 2. Vinde! Bere, cașcaval, masini, case, fonduri, carti? Orice! Lasa amorteala, incremenirea, tracul, depresia, lasa ca nu ai ochii asortati cu cureaua si sosetele cu batista. Vinde! Poate putin si prost la inceput. Insa timpul (si dezvoltarea) repara orice, inclusiv un vanzator slab. Citeste, cauta, invata, fii acolo, gaseste mentori. Asculta un training, vinde si apoi mai vinde iar.

Pasul 3. Cand ai vandut cat poti de bine si de mult, VINDE SI MAI MULT!!! Vinde in volum, in grup, in afara zonei tale, pe internet, in rate… Vinde! Vinde! Vinde! Poftim?!? Aud ca asta e consumism. Ca distrug planeta. Nu fratilor! O VAND!!! Asta nu e curs de CSR ci de vanzari si inca unul intensiv!

Spor in toate!

Cu drag (de data asta, „pe sistem!”),

Mircea

P.S. Nu ascult manele si nici nu ma uit la Capatos insa apreciez o gluma buna 🙂