NU POT SINGUR!

E un articol lung. Dar daca ai rabdare, iti promit ca merita. Ultimul rand este toata esenta. Dar trebuie sa citesti tot pana acolo ca sa intelegi. Ca sa absorbi toata energia lui.

Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre.

Sigur, unii dintre noi nici macar nu intelegem asta. Dar asta este purul adevar.

Orice. Sa luam orice exemplu. Oricat de meschin este el. Sexul? Doar un impuls incredibil de puternic pe care nu il intelegem corect. Dar vine pur si simplu, din una din „liniile de cod” cel mai adanc intiparite in subconstientul nostru. Nu ma refer la sexul pe care il faci sambata dimineata cu iubita sau vineri noaptea cu fata pe care ai adus-o acasa din club. Alea sunt doar „segmente de cod”. Ma refer la intregul conportament. La „liniile mari de program”. La intregul tau comportament sexual. Alegerile tale. Tu poti sa spui ca e placere. Sau masculinitate. Sau „inca o casuta bifata”. Dar adevarul este ca de fapt raspunzi unui impuls pe care nu il „citesti”, nu il interpretezi corect. In timp, vei intelege. Vei intelege ca de fapt toate micile tale placeri nu au sens. Ele sunt doar mici erori de sistem. Ale unui sistem care nu intelege ca a depasit orice asteptari. Si ca nu mai e nevoie de executarea acelor „linii de cod”. Sunt pur si simplu niste „loop”-uri din care ar trebui sa iesi.

Sa luam alt exemplu. Banii. Unii le spun securitate. Altii libertate. Altii pur si simplu spun ca „ii iubesc”. Insa acestia nu sunt decat un alt „program” pe care l-am inteles gresit si il executam la fel de gresit. Banii au aparut DOAR ca si element de schimb care sa inlesneasca viata. Pur si simplu. Eu aveam vite, tu varza. Si intre noi era simplu sa gandim un schimb in raport de nevoi, munca, raportul de forte, etc. Insa intre 10 personaje, sau familii, sau orase…? Intr-un imperiu precum cel Roman, care ar fi putut fi metoda prin care ne-am fi putut dezvolta daca nu BANII? Dar atentie. Nu ca si acumulare a lor, desi banii au devenit instantaneu aproape un scop in sine pentru multi, ci doar ca metoda de lucru? Ce am fi putut inventa? Langa scriere, roata, foc… banii sunt una dintre cele mai importante inventii ale omenirii, insa, la fel ca pe multe dintre ele, o intelegem gresit, o folosim gresit. Banii nu ar trebui sa fie altceva decat METODA de dezvoltare. Insa, la fel ca si in cazul sexului, o „eroare de cod” ne facem sa lucram in exces, nu pentru dezvoltarea noastra ci pur si simplu pentru BANI. Pentru BANI in sine. Daca vreti cel mai puternic exemplu care sa dovedeasca ceea ce am spus, intrebati-va de ce majoritatea oamenilor care au surplus de bani nu ii doneaza sau nu ii folosesc in scopuri de dezvoltare. Uitati-va in jur ca sistemul nu creaza nici un fel de parghie normala pentru asemenea situatii, ba dimpotriva, incurajeaza acumularile. Sigur, in ultimul timp sistemul construit de noi s-a dovedit deficitar (dobanda era aproape negativa, pretul banilor scazand dramatic), ceea ce arata tocmai ceea ce spun, cat de nenatural este acest sistem cu care functionam, atunci cand el nu este indreptat corect, catre dezvoltarea noastra ca specie. Ganditi-va numai ca Elon Musk, unul dintre putinii care lupta pentru acest vis al speciei, a fost de cateva ori aproape de faliment. Si totusi, nu exista nimeni care sa fi reusit sa schimbe cu adevarat fata domeniului automotive ca si el. Sa mai deschid subiectul colonizarii lui Marte?

Deci tot ceea ce facem, dar nu neaparat punctual, ci ca si „linii mari de cod” este indreptat in directie gresita. Suntem nici mai mult nici mai putin intr-o roata a hamsterului in care ne consumam energia insa CHIAR MAI RAU, IN MOD DISTRUCTIV. Caci orice energie care nu este indreptata corect, natural, catre scopul ei ADEVARAT este sortita pierii. Nu poti sa tii un chibrit aprins sub apa care curge de la robinet. Dupa cum nici ceea ce facem noi, pe termen lung, nu poate fi sustenabil. Este inutil. Doar daca nu este indreptat spre propagarea speciei. Spre dezvoltare.

Este corecta afirmatia mea initiala. Tot ceea ce facem … facem pentru propagarea si dezvoltarea speciei noastre. Numai ca unii dintre noi nu inteleg ca anumite actiuni din „liniile de cod” sunt goale de continut. Sigur, nu vreau sa spun sa renuntam la sex. Sau la bani. Doamne fereste! Ci doar ca undeva, pe drum, am pierdut sensul. Si ca ar trebui, spre binele nostru, sa ne oprim un pic in loc si sa revizuim tot. Sau macar o parte. Sa pastram echilibrul. Unele „opriri” nici macar nu mai sunt posibile in vartejul in care ne-am bagat. Suntem aproape 8 miliarde. Trebuie sa mancam. Trebuie sa pastram un „vibe” bun si vectori de miscare. Insa trebuie sa ne si indreptam directia catre drumul cel bun.

Cred ca, la fel ca si in orice lupta, asa si in cea pentru supravietuire, trebuie sa intelegem ca avantajele sunt si dezavantaje. Elefantul poate fi urias, dar este si mult mai usor de doborat pentru ca nu e asa de flexibil. Iar exemplul poate fi discutabil, dar e doar unul plastic pentru a ilustra ceea ce vreau sa spun. Si anume ca daca CAPACITATEA DE A COMUNICA si de a GANDI IN PERSPECTIVA au fost cele care ne-au adus in varful lantului trofic, tot ele pot sa ne fie si calcaiul lui Ahile DACA NU LE MAI FOLOSIM!!!

Nu este de ajuns ca am ajuns in varf. Istoria, natura, energia… se vor „razbuna” usor daca nu pastram ritmul. Stim cu totii ca nu exista nimic sa stea in calea apei. Ea isi gaseste loc prin orice, in timp. Energia e la fel. In continua miscare. Si daca nu reusim sa pastram o directie corecta, ne vom pierde si totul va fi fost in van. Nu vreau sa fiu apocaliptic, dar daca nu vom reusi sa unim interesele la fel ca atunci cand fortati fiind de foame, am reusit sa vanam primul mamut folosindu-ne de numarul nostru si de capacitatea de comunicare, realizand un plan, o capcana, gandind in perspectiva, atunci noi vom deveni istorie caci energia care curge prin noi va gasi alta cale de a se manifesta.

Ce vreau sa spun? Ca nu mai avem timp sa ne jucam. Am avut zeci de ani de pace si de progres, in general vorbind. Si ce progres!!! Ganditi-va ce minunatii, ce lucruri extraordinare folosim acum, tehnici si produse care l-au facut la Jules Verne sa para desuet!

Insa, e timpul sa iesim din „candy shop” si sa incepem sa ne exercitam menirea. Poate esti un inginer extraordinar. Sau un doctor bun. Sau un IT-ist fenomenal. Sau un bucatar fantastic. Sfatul meu pentru tine e sa uiti de glorie, de milionul ala de euro la care visam toti. Sa uiti de masina aia sport si de tipa pe care o urmaresti pe Instagram de ceva vreme. Ele vor veni oricum ca si recompensa. Nu alerga dupa ele ci dupa implinirea ta. Dupa menirea ta. Iar recompensele vor veni. Fi echilibrat si vor veni. Vei gasi si fata viselor tale, vei avea si banii pe care ii meriti si statutul social si vei fi implinit si fericit. Doar daca iti vei implini menirea. Altfel, daca deraiezi si nu esti la locul tau cand va fi nevoie de tine… omenirea va fi ca o cursa cu stafeta la care nu mai ajunge nimeni niciodata la primire.

De aceea, cred ca este esential, mai mult decat oricand, sa ne indreptam atentia catre lucrurile corecte. Sa ne unim eforturile catre dezvoltare. Prima parte e cea mai grea (cu menirea pe care trebuie sa o intelegem si sa o implinim), a doua va veni natural (cu unirea eforturilor). Caci daca toti ne urmam calea si ne jucam cartile corect, natura, energia, vor lucra si ele asa cum trebuie. Nimeni nu ii spune unui fir de iarba sa creasca. El creste pur si simplu acolo unde a cazut samanta, daca are toate conditiile minime de crestere. Fara sa se opreasca nici o clipa din ceea ce face. Fara nici un fel de alt scop. Aceasta este lectia dura a naturii, a energiei pe care TREBUIE sa o intelegem si respectam.

Sa nu pierdem prea mult timp deci cautand o cale sa ne unim eforturile. Ci sa trecem al treaba caci vom vedea la timpul potrivit cu cine si ce trebuie sa facem. E absolut natural. Caci asa cum nimic nenatural nu poate rezista in lumea noastra, nici ceva natural si normal nu poate fi retinut prea mult din a se exprima.

Ramane sa ne vedem noi de treaba noastra caci natura si energia va veni in intampinare la momentul potrivit.

O mica paranteza. Cand spun energie, de fapt, folosesc un concept, un termen, foarte larg, care poate incepe cu diverse frecvente si se poate duce pana la forme precum Dumnezeu. Tot ceea ce stiu, este ca exista. Nu cred ca e important cum ii spun eu sau tu. Important e sa intelegem ca are propriile legi si nu ne putem juca cu ele.

In concluzie… am mai spus-o de multe ori si in diverse contexte: lumea paote fi vazuta ca un ceas perfect care functioneaza perpetuu perfect DOAR daca fiecare rotita lucreaza corect, la timpul ei. Si, cum fiecare dintre noi suntem o rotita acolo, in acel mecanism, este esential sa ne indeplinim rolul. Nu fatalismul este calea, sa credem ca tot ceea ce ne e dat aceea ni se va intampla. Caci daca exista destin, el trebuie inteles DOAR ca rol in acest intreg, in acest ceas. Si daca vreti, un destin reusit, este atunci cand in acest tot unitar, in acest mecanism urias, tu ti-ai jucat rolul perfect la momentul oportun. Si aceasta devine provocarea. Aici este de fapt intelegerea completa si complexa a destinului. Tot complexul genetic pe care fiecare dintre noi il avem ca si bagaj, toata capacitatea noastra de dezvoltare, sunt doar elemente pe care le avem la indemana pentru a ne juca rolul.

Nu degeaba, unii dintre noi au simturi mai ascutite, capacitati ciudate si extraordinare sau pur si simplu apetente ori chemari. Aceea e calea.

Am inceput prin a spune ca uneori pierdem calea. Ca sexul sau banii de dragul sexului sau banilor, inseamna doar ca ne pierdem echilibrul. Ca ne cheltuim energia gresit. Ca pierdem din vedere „big picture”. Ca uitam scopul central si urias. Propagarea speciei. Tot ceea ce avem scris in codul nostru genetic este pentru acest vector. Ca uneori „dam in gol” la pedale. Si ca e nociv. Am specificat ca nu sexul sau banii in sine sunt de blamat. Ci ceea ce facem noi in context cu sau pentru ele atunci cand ardem prea multa energie dupa ce am atins scopul. Ca nu mai vedem padurea de copaci.

Nu trebuie sa ne fie frica de nimic. Atat timp cat ne unim eforturile vom gasi solutii. Atat timp cat ne folosim avantajele competitive care ne-au adus aici, anume capacitatea de comunicare si gandirea in perspectiva totul va fi bine daca fiecare rotita isi va face treaba la timpul ei. Nici un fir de iarba nu creste stresat ca maine nu va mai fi soare. El isi face treaba si soarele o face pe-a lui. Inca o metafora discutabila, stiu. Dar, din nou, serveste scopului.

Asta a fost de fapt, dincolo de orice scenariu si teorie a conspiratiei, marea lectie pe care am invatat-o din povestea asta cu CORONAVIRUS. Ne-am facut griji pentru orice NUMAI PENTRU ASTA NU. Atatea discutii despre urmatoarea criza posibila, de atatea ori m-au intrebat prieteni daca o anticipez si eu am intrebat la randul meu pe altii. Simteam ca vine, era deja „momentul” de ceva vreme avand in vedere ciclicitatea acestui fenomen. Insa nici unul dintre noi nu a stiut de unde. Cred ca ne-am fi putut noi pregati pentru orice, NUMAI PENTRU ASTA NU!

Da, au existat voci. Bill Gates propovaduieste de cativa ani acest scenariu, si daca nu aveam incredere intr-unul care se lupta cu virusii de atatia ani (got it? Windows …virusi… antivirus…), atunci in cine? Dar nu vreau sa ma duc in directia asta tocmai din cauza fanilor teoriei conspiratiei si a pericolului sa arunc in derizoriu munca mea pentru acest articol.

Deci, da, au fost voci. Dar cine a crezut?!? Si pana la urma… ce am fi putut face?!? Ce fel de virus ar fi venit si cum ne-am fi putut pregati pentru el. Era in orice caz, contraproductiv orice scenariu de preventie pentru ca nu stiam nimic. S-ar fi putut propaga prin aer, prin apa, prin atingeri, etc. Cum ne-am fi putut pregati? Daca ne concentram pe masti si ne-ar fi trebuit manusi? Daca de fapt in loc de plamani ataca rinichii? Oricate aparate de ventilat am fi facut, erau inutile.

TOT CEEA CE AM FI PUTUT si putem sa facem, este sa ne implinim menirea, sa ne folosim in continuare avantajele competitive care ne-au adus aici si anume CAPACITATEA DE COMUNICARE si GANDIREA IN PERSPECTIVA in scopul dezvoltarii si propagarii speciei noastre. Cu alte cuvinte sa ne atingem potentialul si sa ne jucam rolul la momentul potrivit.

Am vazut de atatea ori cum o mare masa de oameni pivoteaza in jurul unui lider. La fel, fiecare dintre noi, vom avea momentul nostru cand toate lucrurile se vor invarti in jurul nostru. Daca si numai daca, va veti implini potentialul. Altfel, trenul va trece pe langa noi si asta doar pentru ca tu Gigele ai ales sa mai faci un joc pe PS sau sa mai vezi un episod din serial pe Netflix in loc sa raspunzi oricarei intrebari care iti trecea atunci prin cap. Solutia nu e masturbarea intelectuala. Adormirea creierului. Ci cautarea si dezvoltarea continua. Daca te macina o intrebare, cauta raspuns. Daca ti-ar placea sa stii sa gatesti, fa-o! Dar fa-o bine, urmareste-ti potentialul pana la capat. Nu e de ajuns sa stii sa faci un fel de mancare ci intelege toate implicatiile lui. De unde vine? Ce conjunctura a creat acel fel? Carui scop serveste acel fel de mancare? Etc…

Eu am o mare speranta in ceea ce priveste oamenii. Ii iubesc si stiu ca in ei, IN FIECARE DIN EI, straluceste un diamant. Insa iti trebuie curaj si perseverenta. Daruire. Consum de energie. Timp. Si echilibru. Nu e usor. Insa nici nu avem alta sansa. NICI UNA! Nu exista o loterie a naturii. Energia nu iarta si nu greseste. Ea lucreaza. Constant.

Depinde de noi daca ne meritam numele de forme de energie, de fiinte vii. Sau am adormit, am cazut intr-o letargie periculoasa si sinucigasa?

Eu cred in oameni. Cred in voi. Dar trebuie sa mai credeti si voi. Nu pot singur.

 

 

Hai bă la treabă!!!

De ce cred eu ca antreprenoriatul va salva lumea. Efectiv.

Pentru ca daca enumeram toate progresele omenirii ele sunt realizate de antreprenori. Pentru ca nu am fi avut niciodata curentul electric, zborul, masinile electrice, etc fara ei. Pentru ca scrisul si matematica, cercetarea si inca o data, PROGRESUL a aparut ca urmare a unor impulsuri atat de puternice incat cei ce le-au primit nu au rezistat si le-au urmat cu orice risc. Inclusiv acela de a fi ars pe rug, vezi Giordano Bruno si toata prigoana Inchizitiei care a ars pe rug atatea „vrajitoare” care de fapt erau vindecatoarele vremii. Motiv pentru care atat de multe informatii utile despre legatura noastra cu natura si homeopatie s-au pierdut.

Zilele astea discutam cu un bun prieten despre lume si mersul ei. El aratandu-mi o ingrijorare crescanda vizavi de coronavirus, suprapopulare, arme nucleare, poluare, etc, atacand tema foarte stiintific si corect. Eu contracarand cu speranta mea in oameni. In antreprenori. Total nestiintific si oarecum incorect fata de el. Constienti fiind amandoi de raportul Yin si Yang si esafodand continuu el cu crize, eu cu „despre-cum-omenirea-a-crescut-si-trecut-prin-ele”, ne-am adancit in niste bere germana fara alcool savurand bucataria italiana a restaurantului in care poposisem.

In concluzie, discutia respectiva m-a adus aici construind aceasta postare. Cred in voi antreprenori. In voi oameni frumosi care aveti idei. Care trageti catre implinirea menirii voastre cu orice risc. Chiar daca lumea va arata cu degetul, chiar daca sunteti la cateva secunde de faliment, chiar daca va consumati orice farama de energie si va luptati cu toti cei din jurul vostru, CRED IN VOI! Voi sunteti cu adevarat speranta omenirii. Fara voi, inca am culege fructe din copaci, am dormi in pesteri si ne-am ascunde de lupi.

Omenirea e inca in adolescenta. Desi traim cele mai frumoase vremuri ale ei, inca exista foamete, crima, razboi, politica. Dar pentru fiecare problema e cate un Steve Jobs, Elon Musk, Tesla, Vlaicu.

Nu dormitul pe birou si ascunsul de munca ne vor salva. Nu frica de oprobiul public sau teama de mama si tata vor aduce urmatoarea inventie a omenirii. Asa ca hai bă la treabă! Hai bă sa rupem orice bariera si sa inventam o data teleportarea, sa eradicam foametea, sa emigram pe Marte si sa ne facem mamele nemuritoare!

Hai bă!

P.S. Daca aveti nevoie de un fundal muzical ascultati asta, dar va rog, va rog, tare, cat se poate de tare, cu batut din picior si dat din cap: https://www.youtube.com/watch?v=nrIPxlFzDi0

 

Despre sex, antreprenoriat sau angajare la stat/corporatie.

Sexul. Incep cu el pentru ca asa sper sa va fac sa cititi articolul. Daca incepeam cu statisticile, terminam prea repede. Ceea ce e periculos atat in antreprenoriat cat si in sex. Sa vedem deci pana la urma ce descoperim, adica, daca e mai bine sa fii antreprenor sau sa lucrezi la stat ori intr-o corporatie.

Revin deci. Sexul ca si argument. E simplu. Ca antreprenor nu prea mai ai timp. Pe cand la stat da. Acolo, am putea spune ca poti “rezolva” orice. Orice e sub tine ierarhic cel putin. Intr-o analiza serioasa de risc, am putea stabili ca unul din riscuri e tocmai acela sa nu fi in varful lantului trofic. Pt ca nu “rezolvi”, ci esti “rezolvat”. Oricum, e clar, cateodata merita riscul asta. Putem bifa asta ca avantaj pentru lucrul la stat. Daca lucrezi la stat, sexul e in ecuatie. Chiar si cand nu ai pe cine “rezolva”, macar “rezolvi”… timpul. Daca intelegeti ce vreau sa zic.

Sexul. Din nou. In corporatii de data asta. E clar pentru toata lumea ca desi team-building-urile sunt rare, fac sa merite. Din nou, tandemul corporatie/stat castiga la puncte. Ca antreprenor ori ai o organizatie… mica (scuzati analogia…) si nu ai cum, ori e prea mare si e prea riscant pentru ca nu da bine la brand, deci din nou, nu ai cum. Iar intre extreme nu ai timp. Pentru ca tot timpul tragi tare ca sa ajungi sus. Adica sa o ai mare. Organizatia. Ceea ce duce la un cerc vicios. Iar „vicios” e singura chestie care te mai incalzeste si iti da asa o aura care poate fi oarecum legata de sex. In rest, asa cum am stabilit, nu ai timp.

Banii. Ca antreprenor merita doar daca iti iese. Daca gasesti ideea care poate fi monetizata peste un salariu mediu la stat. Nu in corporatii pentru ca acolo salariul mediu e mai mic decat la stat. Insa, statistic, rata de supravietuire a unei afaceri in Romania este de 52,7% conform https://adevarul.ro/economie/afaceri/statistica-ingrijoratoare-doua-afaceri-reuseste-ramana-picioare-numarul-firmelor-si-au-suspendat-activitatea-crescut-130-1_5a941640df52022f75feba9a/index.html.

Daca scapam de sceptrul nenorocitei insolvente, atunci, ca si antreprenor ne supunem unei statistici ingrijoratoare care bate chiar si principiul lui Pareto. In economia romaneasca, datele oficiale ne arată că 91% din totalul veniturilor înregistrate de către întreg mediul de afaceri românesc sunt realizate de cele mai mari 10% dintre firme. Conform https://sergiuvoicu.ro/statistici-actuale-asupra-esecului-in-antreprenoriatul-romanesc/.

Adica daca scapam de faliment, doar unul din 10 are sanse sa isi implineasca visul. Ceea ce ponderat cu cele 52% din enuntul anterior ne dau sanse de maxim 5% de fapt sa atingem Nirvana. Statisticile sunt de fapt si mai urate. Pentru ca daca ai sanse, nu inseamna ca se si intampla. Conform https://www.dcnews.ro/studiu-romania-are-peste-30-000-de-milionari-in-euro-cati-bani-reuseste-sa-stranga-un-roman-simplu-intr-o-viata_704065.html, in Romania milionari sunt doar 0,2% din populatie.

Asta pentru ca majoritatea antreprenorilor intra in antreprenoriat pentru ca vor sa devina milionari. Cei care intra intr-o corporatie sau se angajeaza la stat nu viseaza asta. Doar daca sunt politicieni. Dar statistica e covarsitoare acolo dintr-un alt punct de vedere. Intrebari precum: cati politicieni milionari au intrat la inchisoare sau cati au trecut prin malaxorul DNA, pot sa afecteze in mod negativ decizia unui om sanatos la cap ce ar fi pus in fata alternativei respective.

Revenind, de fapt, intrebarea nu este alegerea intre antreprenoriat si jobul la stat sau intr-o corporatie. Ci intre vis si realitate.

Raspunsul e deci simplu. Daca alegi ca in viata asta sa iti urmaresti un vis, iar el poate fi indeplinit prin antreprenoriat, atunci GO FOR IT! Fi insa pregatit sa fi etichetat de multe ori ca visator, oportunist, mercantil, falimentar, etc. Pana si daca reusesti. Atunci lucrurile se schimba si totul a meritat. Pentru ca nu-i asa, istoria e scrisa de invingatori.

Daca, in schimb, esti genul calculat/a, realist/a, care traieste echilibrat si nu visezi neaparat sa devii milionar/a sau sa schimbi lumea, atunci mergi la stat sau intr-o corporatie. Sfatul meu e sa alegi corporatiile. Ca tot am stabilit initial ca sexul e mai misto si mai sigur.

In plus, la stat e posibil sa mai ai rude angajate si e greu sa te feresti de soacra-ta cu secretara. Desi pare periculos si iti creste si tie adrenalina un pic.

P.S. Nu stiu ce mi-a venit cu chestia asta, de fapt eu ma gandeam doar sa arat cat de misto e sa fii antreprenor, dar a iesit cu totul altfel, caci nu am cum  sa masluiesc statisticile. Totusi, de fapt, sa fii antreprenor tot misto ramane caci nu te faci antreprenor decat daca ai chemare si daca ai oricum nu aveai cum sa fii in alta parte. Iar daca nu ai, nici nu pierzi nimic, pentru ca ori esti deja unde trebuie sa fii, ori te intorci acolo. Stii ce zic?

 

Fericire pentru management.

Cel mai usor de inteles si simplu exemplu la care ma pot gandi despre cum putem transforma fericirea si studiul ei in profit pentru a putea avea aplicatie in business este urmatorul:

  • Studiu: profesorul Mihaly Csikszentmihalyi, fost sef al catedrei de psihologie al Universitatii din Chicago si actualmente profesor de psihologie si management al Universitatii Claremont, descris de catre majoritatea specialistilor in domeniu ca liderul mondial al cercetarilor despre psihologia pozitiva sau fericire, spune ca fericirea se regaseste in zona in care abilitatile si experienta se întâlnesc cu provocarea a ceea ce facem. Mai exact, daca vrem sa ne directionam copii catre… sa spunem a face o pasiune din jocul de sah, mai intai de toate trebuie sa le gasim parteneri pe masura si trebuie sa avem in permanenta grija de asta pana când jocul devine o pasiune. Iar când spunem parteneri pe masura, nu este vorba doar de abilitatea de a juca sah ci si de conversatia din joc spre exemplu.
  • Ipoteza: presupunem ca trebuie sa coordonati o echipa de vanzari si sunteti in momentul in care trebuie sa le stabiliti target-urile.
  • Solutie: fiecare agent de vanzari trebuie sa primeasca un target in corelatie atat cu abilitatile sale de a vinde cat si cu zona pe care o primeste.

Ma intreb… oare cati agenti de vanzari s-au pierdut pentru ca desi aveau acel lucru extrem de important care ii facea perfecti pentru compania voastra (aceleasi valori sau un puternic puseu de motivatie!) s-au pierdut fie din plictiseala avand de facut un target prea mic care nu ii provoca sau prea mare si care ii stresa si astfel au plecat la concurenta unde jobul era mai sigur sau mai provocator?

Unul din cei mai reputati si experimentati HR din Romania, George Butunoiu isi punea zilele astea întrebarea: “Cum voi gestiona eu asta?” intr-un articol denumit “Vin vremuri grele pentru oamenii de HR”, intrebare care facea referire la dificultatea, fragmentarea, imprevizibilitatea si lipsa de repere a pietii muncii. Fara a pretinde ca tool-urile fericirii sunt un panaceu, indraznesc totusi sa va recomand sa incercati sa duceti activitatea angajatilor intr-o zona in care experienta si abilitatile lor întâlnesc provocarea a ceea ce fac. Daca reusiti sa faceti asta intr-un mediu in care prietenia si respectul sunt valori asumate si isi fac simtita prezenta, daca mediul vostru pretuieste inovatia si implicarea si plateste angajatilor cu aceeasi moneda, este posibil, conform studiilor:

  • sa va depasiti concurenta cu peste 20%,
  • sa cresteti eficienta agentilor de vanzari cu circa 37%
  • si sa aveti angajati care se implica cu pana la 7 ori mai mult decat media.

De ani de zile studiez fericirea. De ani de zile lucrez cu oamenii si ii studiez. De ani de zile fac cercetari in domeniu. Sunt probabil singurul roman autorizat de o universitate americana in Science of Happiness. Am o echipa de oameni pasionati care lucreaza cu mine. Vin oriunde. Venim oriunde. Si vom avea cu noi atat pasiunea cat si dorinta de a lasa o urma care sa insemne ceva. Nu e nevoie sa aveti o problema. Un simplu calcul arata ca un boost de eficienta a vanzarilor de 10% poate insemna in timp o crestere exponentaiala a vanzarilor caci o vanzare excelenta nu este unica ci aduce dupa ea clienti convinsi deja de recomandarile clientilor existenti!

Spor in toate!

Cu drag,

Mircea

P.S. Imaginea pe care am ales-o pentru postare este dintr-o sedinta anuala de strategie a Danone. Perucile micsoreaza distanta intre nivelele ierarhice, incurajeaza creativitatea si fac barierele sa dispara. Uneori lumea se ia si este luata prea in serios când vorbim de salarii de 6 cifre.

Pentru ca lucrurile se pot face si atlfel!

Curs de vanzari absolut intensiv!

Pasul 1. Ai un produs. Zic asta pentru ca unii nu au. Au idei si nu trec la treaba. Daca inca esti acolo treci la pasul 1. Trebuie sa ai un produs. Si primul si cel mai bun produs al tau esti chiar tu. Din prima ta zi trebuie sa te vinzi intai pe tine. Atat timp cat zambești frumos si nu musti ai sanse sa fii alaptat chiar si pana in clasa 1, asa ca mai intai zambeste si vinde-te pe tine.

Pasul 2. Vinde! Bere, cașcaval, masini, case, fonduri, carti? Orice! Lasa amorteala, incremenirea, tracul, depresia, lasa ca nu ai ochii asortati cu cureaua si sosetele cu batista. Vinde! Poate putin si prost la inceput. Insa timpul (si dezvoltarea) repara orice, inclusiv un vanzator slab. Citeste, cauta, invata, fii acolo, gaseste mentori. Asculta un training, vinde si apoi mai vinde iar.

Pasul 3. Cand ai vandut cat poti de bine si de mult, VINDE SI MAI MULT!!! Vinde in volum, in grup, in afara zonei tale, pe internet, in rate… Vinde! Vinde! Vinde! Poftim?!? Aud ca asta e consumism. Ca distrug planeta. Nu fratilor! O VAND!!! Asta nu e curs de CSR ci de vanzari si inca unul intensiv!

Spor in toate!

Cu drag (de data asta, “pe sistem!”),

Mircea

P.S. Nu ascult manele si nici nu ma uit la Capatos insa apreciez o gluma buna 🙂

 

Curs de vanzari rapid.

Iei contact cu un om. Preferabil sa fie dintr-o baza de date corespunzătoare produsului sau serviciului vandut de tine. Stai langa el pana cand dispare de pe lumea asta. Afla tot, sa iti pese, sa ii dai lumina, informații, liniste, prietenie, pe cat poti tu, fii prezent in mod curent. O data la luna daca nu poti mai des. Cu un telefon sau un mesaj daca nu poti altfel. Unii te vor lua cu: “NU am eu nevoie… eu am facut singur tot ce am!”. Si asta ar putea fi varianta “light”. Stai acolo. Si bizonii sunt oameni si cumpara si ei. Daca nu știi cum sa ii iei, invata. Ai rabdare. Cauta solutii. Cea mai rapida care imi vine in minte e sa il suni cand ai “bulan” si sa ii zici: “m-am gandit; cred ca in loc sa cumperi tu de la mine, o sa cumpar eu de la tine; hai sa ne cunoastem la o cafea unde poti sa imi povestesti cum ai reusit de unul singur!”. Sigur, nu orice bizon trebuie sa bea cafea cu tine. Doar ala care e in baza ta de date si care daca nu ia de la tine ia de la concurenta. La fel de sigur e ca nici tu nu vei cumpara de la el. Insa iti va povesti cat de tare si mare e el, vei afla tot ce te lasa sa afli si mai mult si ghici ce? Inca nu a cumparat, dar de la “NU am nevoie de nimic de la tine”, ai transformat situatia in “hai sa vedem cum merge treaba”.

Si ultimul sfat din acest curs de vanzări rapid. Clientii care chiar au nevoie fix in momentul ala in care tu suni de produsul/serviciul tau, sunt rari. Ce zic eu rari… sunt dinozauri. Asa ca daca vrei sa fii cel mai bun agent de vanzări cultiva rabdarea. 85% din vanzari se fac dupa minim 5 follow-up-uri.

Spor in toate,

Cu drag,

Mircea

Fericire! Va iubim din tot sufletul!

Ce pot sa zic…

Fara voi, fetele, noi barbatii… suntem ca un cuier gol. Chiar daca stam drepti si frumosi, suntem fara utilitate. Caci nimic nu e mai frumos decat un vis implinit, un tot intregit sau un cuplu care se intelege.

De aceea, dragelor, primavara sa va fie plina de bucurii si razele de soare sa va mangaie si sa va hraneasca sufletele calde si pline de bunatate. Nu ca ma pricep sa folosesc cuvintele (uneori, cred cu tarie ca daca nu mi-ar corecta cineva textele as fi capabil sa ucid limba romana…), dar va scriu cu mare drag si de aici si romantele de mai sus.

Nu am terminat. Pentru ca dupa declaratie si urare mai am si edificarea. Pai ce barbat ar putea sa fie atat de puternic ca voi? Eu unul nu as putea niciodata sa accept in pat un monstru paros care sforaie si a venit de la una mica cu baietii duhnind a bere. Si nici nu stiu daca as putea sa dau nastere. Am vazut asta de 3 ori si va zic… mie imi e frica sa ma duc sa imi curat dintii… d-apoi sa trebuiasca sa las sa treaca prin mine un pepene… Nu mai spun cata rabdare si delicatete aveti cu noi…

Deci, din tot sufletul, va cinstesc, va iubesc, va ador si va apar in fata oricui!

La multi ani, multa bucurie si primaveri multe si pline de fericire!

Cu mult drag,

Mircea

Despre PERSEVERENTA! … sau Diiii Tatiiii!!!

… Sau buturuga mica răstoarnă carul mare sau despre cum ma pune zilnic in genunchi un puști de 2 ani.
Nu. Povestea asta nu are nici o legatura cu fi-meu si nici cu cat il iubesc eu pe el sau pe ceilalți 2, pentru ca oricum fiecare cioară își laudă puiul si ai mei sunt in mod cert pentru mine cei mai minunați copii din lume chiar si cand sunt plini de mozol pe moaca si urla din gura de sarpe pentru ca tocmai au spart vaza aia buna (nevasta-mea e cu porțelanurile deci ma înțelegeți… mie oricum imi pasa doar ca tre’ sa iau alta noua…).
Deci nu. Povestea e despre perseverența. Adică despre următoarele:
– Fi-meu urla ca sa ma las jos si sa se urce in spinarea mea. Ceea ce inseamna ca a descoperit metoda care functioneaza: mesajul ajunge la receptor, e destul de puternic cat sa marcheze si trece peste tot mediul ambiant. Păi nu stie el comunicare?!? Fără să fiu
specialist dar eu zic ca bifeaza niște puncte…
– Fi-meu nu tace pana nu il rezolv. Adică pana nu facem treaba cu calaritul. Nu zic… si mie imi place. Dar nu fix cand am intrat in casa, după o zi de munca de 14 ore (uneori încep la 5 si ajung la 9 da? Si el nu doarme …), îmbrăcat în costum si ne-dus-la-baie-fir-ar…!!! Ceea ce inseamna ca stie ce vrea si nu renunță pana nu primeste.
– Fi-meu e bun la analiza strategică. Gen ca s-a prins ca degeaba sunt cat o huiduma pentru ca nu sunt periculos. Ba mai mult pot fi păcălit ușor si cel mult il amenint ca ii fac nasoale dar nu ma tin niciodată de promisiune. Cam ca atunci cand faci scandal la
operatorul de telefonie mobila si zici ca mai sunt si altii ca ei in piata dar tu ai semnat luna trecută pe inca 24 de luni si mai ai si mare clauză de reziliere.
Pentru ca ce naște din pisica tot consultant se numeste e clar ca si fi-meu stie perseverența de mic si are abilități de mare strateg.
Zic sa puneti deoparte un loc de CEO ceva pana creste asta mic daca nu o vrea antreprenoriat cumva… Ca numai  maine nu-i poimâine si iese din facultate.
Asta daca nu aveti si voi vreun mini-me prin casa care sa va terorizeze si de fapt ati luat lucrurile asa cum sunt: o mica poveste despre perseverența.
Spor in toate,

Cu drag,

Mircea

Mai fericit sau mai bogat?

Fericirea nu are grad de comparatie. Pur si simplu esti decat fericit sau nefericit. M-a frapat asta intr-o dimineata cand ma uitam la o conferință TED a reputatului specialist Mihaly Csikszentmihalyi unul din cercetătorii fericirii. In timp ce eu mancam si ma uitam pe ecranul telefonului, dansul arata intr-un grafic ca desi nivelul financiar creste, nivelul fericirii ramane constant începând cu un nivel financiar cu putin (1000 dolari) peste nivelul sărăciei. Adică nu devii mai fericit sau mai putin fericit. Doar esti fericit atunci când ești.
Pentru mine descoperirea facuta (practic fericirea nu are grad de comparatie), a fost covârșitoare. Sa analizăm ce inseamna asta. Gradele de comparație indică nuanța graduală (INTENSITATEA) trăsăturii unei acțiuni, stări sau unei însușiri ori circumstanțele acțiunilor și stărilor. Cuvântul cheie fiind desigur: INTENSITATEA. Iar acum sa dam exemple de alte cuvinte fără grad de comparatie: viu, mort, întreg, egal, corect, etern.
In concluzie:
1 – fericirea e o stare care exista fără dubiu. Stii cand esti fericit sau nu după cum stii daca esti viu sau … nu.
2- nu poti fi mai fericit sau mai putin fericit. Extraordinar aspect pentru ca de aici putem subintelege ca nivelul de a fi fericit este facut sa fie atins de oricine sau macar ca este mult mai aproape decat credem. Ca atare goana noastră nebună după lucruri pare o nebunie. E de ajuns sa fi fericit. Ganditi-va ce căutare incredibilă ducem toată viața în jurul fericirii… cand ea e la indemana oricui. Cum ne facem iluzii ca banii sau sotul/soția trofeu sau pozitia socială sunt triggere pentru fericire…
3 – cand de fapt e vorba de intensitate. De fapt e vorba de intensitatea PERFECTA. Imaginati-va ca încercați să prindeti frecventa unui radio. Putin mai jos sau mai sus pe scală si nu înțelegem nimic. Ba chiar ne enervează bruiajul. Însă odată “intrati pe frecventa” totul e perfect.
Cat de frumos! Si cat de mare e ușurarea cand înțelegi toate cele de mai sus!
Va las cu aceste gânduri.
Spor in toate!
Cu drag!

Reteta. Se ia o depresie, se arunca in blender si se toarna peste ea pasii 1, 2 si 3.

Astazi am avut o discutie cu un domn care a venit special de la cateva zeci de kilometri pentur a vorbi cu mine. Nu e mare lucru, am o groaza de clienti care fac asta in mod curent. Insa, domnul de fata nu a venit pentru ca are un business de pus pe roate sau pentru ca a vrut sa atraga fonduri din surse nerambursabile. Domnul in cauza nu are, de fapt, nici vreo afacere pe care sa o pastoreasca ci doar nu se mai regaseste. O doamna careia ii multumesc, din cadrul JCI Craiova, m-a recomandat ca fiind un posibil om care sa il ajute. De aceea, dansul a venit special, pentru mine, desi situatia lui materiala este grava. Insa a venit probabil, tocmai din acest motiv, motiv langa care se adauga si faptul ca familia lui se destrama, nu reuseste sa isi gaseasca un job si desi vroia sa para ca inca stapaneste situatia, tremurul mainilor il dadea de gol. Pentru dansul, am facut 2 lucruri: i-am dat un numar de telefon unde sa sune si sa mearga la un interviu promitandu-i ca daca nu functioneaza acolo ii voi mai da altele, iar apoi, cel de-al doilea lucru, i-am oferit reteta mea sigura, testata si care a avut rezultate in diferite cazuri pentru diferite persoane.

M-am gandit ca nu e singurul. De aceea, am facut un mic rezumat mai jos cu elementele retetei:

  1. Scrie-ti pe o foaie sau pe o agenda obiectivele. Indiferent unde incepi sa scrii, pregateste-te sa pastrezi si sa modifici in mod curent ceea ce ai scris, deci gandeste o metoda de a pastra informatiile. Daca e o agenda, e usor. Daca insa e o foaie, pastreaz-o in portofel sau pune-o intr-un loc vizibil, bine prinsa, ca sa nu zboare, un loc accesibil tie in mod zilnic, precum oglinda sau biroul. Obiectivele nu trebuie sa fie SMART in prima faza. Le vei rafina in timp, urmând ceilalti doi pasi ai retetei. Insa trebuie sa fie complete. Ma refer aici ca trebuie sa acopere orice zona a vietii tale unde simti ca lucrurile nu sunt asa cum ai vrea. Trebuie sa simti ca odata inceputa, povestea asta iti va putea schimba viata. Banii, viata de familie sau sociala/sexuala, cariera, iubirea, hobby-urile, etc… Toate isi pot gasi locul intre obiectivele tale. Pleaca de la idealul tau de viata. Unele lucruri vor iesi din lista ta curând fie pentru ca le vei implini, fie pentru ca vei intelege ca nu sunt importante. Altele le vei rafina mult timp, pana vei intelege cum sa le implinesti si de ce trebuie sa o faci.
  2. Roaga-te. Indiferent care e Dumnezeul tau sau daca ai unul, FA-O! Nu are nici o importanta daca esti ateu sau musulman, poti gasi o cale sa te adresezi cuiva, chiar daca doar arunci in eter, un gand, bine structurat. Când spun roaga-te, ma refer la a lua fiecare obiectiv gasit prin procedeul de mai sus si la a-l memora pentru a-l introduce in asa zisa rugaciune. Inca o data… ii spun rugaciune caci este cea mai apropiata forma de metoda pe care o cunosc pentru aceasta actiune. Tu insa poti sa ii spui cum vrei, atata timp cat in fiecare zi, dimineata si seara inainte de culcare, iti vei repeta in gand, cu credinta ca vei gasi sau ti se va trimite calea, toate obiectivele gasite la pasul 1. Ce vei obtine aici? In primul rand constientizarea lor permanenta, prioritizarea lor, asumarea unei directii, trecerea la actiune imediat ce vei sesiza o oportunitate in vreuna din directiile stabilite de tine ca fiind prioritare, încrederea in sine ca urmare a repetarii si obisnuintei capatate de a fi acolo, in si cu obiectivele tale si nu in ultimul rand, putere. Putere pentru a face, atunci când trebuie, ceea ce trebuie. Deci, in fiecare zi, dimineata si seara, roaga-te, vizualizând pe rand fiecare obiectiv, asa cum TE VA TRANSFORMA EL, odata implinit.
  3. Zilnic, la fiecare 2 ore, fa acelasi lucru ca la pasul 2, doar ca folosind o lista scurta. Prin scurta ma refer la rafinarea fiecarui obiectiv pana la unul sau cateva cuvinte. E de ajuns sa le repeti ca pe o mantra, vizualizând la rostirea in gand sau cu voce tare daca se poate a fiecarui cuvant cheie, a povestii din spatele cuvântului. Spre exemplu, daca una din directiile tale generate de obiective este una financiara, poti sa rafinezi totul folosind cuvântul “bunastare”. E de ajuns sa il spui si sa vizualizezi pe scurt imaginile pe care ti le inspira. De asemenea, intr-o succesiune bazata pe prioritate, fa la fel cu toate obiectivele tale, fie ca le iei individual, fie ca le inscrii in clase si alegi un cuvant cheie pentru fiecare clasa. Stiu ca pare greu, sa faci asta la fiecare 2 ore, dar avand in vedere rezultatele, cred ca vei gasi solutia de a o face: reminder pe telefon din 2 in 2 ore, indiferent unde esti si ce faci, iti poti cere voie sa iesi un pic sau sa iti repeti in gand cuvintele cheie, vizualizând imaginile pe ca le inspira acestea.

In urma celor 3 pasi, ar trebui sa ai:

  1. o agenda sau o foaie cu o lista de obiective,
  2. 2 rugaciuni zilnice, dimineata si seara, in timpul carora vizualizezi detaliat cum vei fi, ce vei face si ce vei avea odata ce obiectivele se împlinesc,
  3. o serie de “remindere” scurte, la fiecare 2 ore, insotite de vizualizari scurte, de cateva secunde (deci totul ar trebui sa dureze maxim 10-15 secunde) pentru fiecare obiectiv.

Aceasta reteta a functionat fara gres la oricine a folosit-o întocmai. Am exemple nenumarate atat de oameni cat si de metode similare folosite de alte persoane. Metoda mea nu e nici foarte diferita si nici cu nimic mai prejos decat cele prezentate de majoritatea liderilor motivationali sau de fenomenul The Secret. Pana la urma, nu spun nimic altceva decat ca odata ce nu te mai minti singur, iti stabilesti o directie si o urmezi fara preget, vei ajunge undeva, poate nu chiar la capatul drumului propus, dar sigur vei parcurge majoritatea itinerariului. Si in viata dragilor, nu e despre destinatie, ci despre drum!

Asa ca e bine.

Spor in toate,

Cu drag,

Mircea!