Fericirea este o alegere!

Dragilor, fericirea e o alegere!

Si stiti de ce va spun asta? Pentru ca e purul adevar!

Da, stiu, cu totii fierbem cateodata. Fierbem politic, social, fierbem la job, acasa sau pe terenul de fotbal. Dar e doar o alegere! Alegem sa ne incarcam emotional in loc sa prioritizam aspectele vietii noastre. Alegem sa aruncam vini decat sa ne umplem viata cu lucruri placute si pline de sens, alegem sa ne pierdem timpul decat sa il umplem in mod constructiv. Alegem sa vegetam sau sa fim jucatori.

Fericirea apare la intalnirea dintre provocare si placere. Adica atunci cand faci lucruri care iti plac si ele sunt inca provocatoare pentru tine (asta o spune unul din cei avizati, profesorul Mihály Csikszentmihalyi pe care il gasesti aici). Nu au devenit nici rutina si iti solicita abilitatile intr-un mod placut, nici nu te plictisesc dar nici nu sunt extrem de grele. De aceea, de multe ori, fericirea este o chestiune de intelepciune a alegerii.

Fericirea vine din a te darui. Din a ajuta cat mai multi oameni sa isi atinga scopul. Daca nu ma credeti, va provoc sa va ganditi macar la un singur produs care nu incumba Microsoft Windows. Va garantez ca pana si un banal vanzator de morcovi din piata are undeva un contabil care tine evidenta pe un sistem Windows. A ajutat Bill Gates, direct sau indirect majoritatea oamenilor sa isi atinga scopurile si sa fie fericiti? Sigur! Bill l-a ajutat pe domnul contabil sa tina evidenta vanzatorului nostru de morcovi. Da, nu e vorba neaparat de altruism, sigur ca Bill nu a ales sa faca asta gratuit, aici exista un flux de bani, o plata a valorii tuturor, de la primul la ultimul, insa, produsul lui Bill este de ajutor, serveste, de aceea exista.

Daca vreti ceva mai aplicat, iata un exemplu: CEO Chobani, un mare producator de iaurt grecesc in America, a daruit actiuni angajatilor sai in functie de vechime. Unii dintre ei au devenit peste noapte milionari. Nimeni nu a cerut asta, nimeni nu se astepta. Domnul Chobani si-a justificat gestul simplu: „This isn”t a gift. It’s a mutual promise to work together, with a shared purpose and responsability. To continue to create something special and of lasting value.”. Si mai mult: „Many companies in food are kind of in the commodity business. They have this theory that people is interchangeable cogs in a big machine. They don’t see the immediat benefit of having really highly engaged people.”. Pe scurt, daca ai angajati care trag cu tine fericiti la caruta, o sa ai cea mai tare caruta din lume. Sursa informatiei o gasiti aici (din nou, cu intreg url-ul, asa cum obisnuiesc pentru ca vreau sa vedeti sursa chiar si daca nu o veti folosi): http://www.usatoday.com/story/money/2016/04/27/chobani-employees-get-surprise-ownership-stake/83585844/

Alte doua exemple, despre acelasi om. Strategia lui Kazuo Inamori, fondatorul Kyocera la numai 27 de ani, companie care nu a avut pierderi niciodata in 53 de ani de istorie de a conduce un business, are la baza FERICIREA. Asta e primul dintre ele, sa conduci o companie de productie avand ca viziune fericirea. Apoi, cel de-al doilea, cand in 2010, acelasi domn Inamori a preluat Japan Airlines, avea zero experienta in afacerile aviatice. Zero. Si singura mantra pe care a avut-o a fost urmatoarea: „Aceasta este compania ta si scopul sau este sa va faca pe toti fericiti.”. Mai mult, cand a trebuit sa numeasca un predecesor nu a ales un manager cu experienta. Ci unul din pilotii companiei. Iar motivul s-a datorat personalitatii sale. „I think he has a wonderful character!” spunea dl. Inamori. Stiu ca suna a nebunie, motiv pentru care va pot pune si sursa: http://blogs.wsj.com/japanrealtime/2012/07/30/mikoshi-management-how-kazuo-inamori-lifted-japan-airlines/

Insa fraza mea preferata despre fericire este urmatoarea: fericirea este atunci cand opresti timpul in loc si te bucuri de ceea ce ai. Ceea ce va doresc si dumneavoastra!

Spor, tuturor!

Cu drag,

Mircea