PROVOCAREA 2022 SAU TEORIA ELLIOT WAVE SI LEGILE EI

/în /de

Ralph Elliott a fost un cetatean american ce a trait intre anii 1871 si 1948 a carui profesie a fost contabilitatea. La un moment dat a fost numit de catre departamentul de stat al SUA, Chief Accountant for Nicaragua, care era sub control american in acea vreme, deci putem considera ca nu era un contabil oarecare ci unul care a reusit sa acceseze anumite cercuri sociale datorita capacitatii sale.
Cu toate acestea, la varsta de 58 de ani a fost nevoit sa isi declare falimentul. Probabil ca majoritatea oamenilor sunt urmariti de paradoxuri, la fel ca si Maslow, renumitul psiholog care s-a casatorit cu …verisoara sa. Dar asta nu va face decat sa confirme teoria lui Elliott care arata ca orice vector, fie el si social, va avea fara dubiu, cel putin un varf cat si un bottom. Adica daca cineva sau ceva este undeva sus, el va fi si jos (fara sa facem acum o analiza a ceea ce inseamna jos si sus intrucat binele si raul sunt definite in mod divers functie de anumiti factori ce se modifica in timp). Sau cu alte cuvinte nimeni nu e perfect. Si cu totii, sau tot, traim intr-o sinusoidala continua ce depinde in mod fundamental de natura lucrurilor formate atat din Yn cat si din Yang, din rau si bine, din alb si negru. Cel mai plastic, teoria sa a fost descrisa in acest pasaj din Biblie:
‘’Un neam trece si altul vine, dar pamantul ramane totdeauna! Soarele rasare, soarele apune si zoreste catre locul lui ca sa rasara iarasi. Vantul sufla catre miazazi, vantul se intoarce catre miazanoapte si facand roate-roate, el trece neincetat prin cercurile sale. Toate fluviile curg in mare, dar marea nu se umple, caci ele se intorc din nou la locul din care au plecat. Toate lucurile se zbuciuma maim ult decat poate omul sa o spuna: ochiul nu se satura de cate vede si urechea nu se umple de cate aude. Ceea ce a fost, aceea va mai fi si ceea ce s-a intamplat se va mai petrece caci nu este nimic nou sub soare.’’
Elliott a inceput sa studieze la inceputul anilor 1930 un cumul de date ce cuprindea 75 de ani de informatii ce descriau activele bursei si al modului in care acestea au scazut si crescut, si a demonstrat ca miscarile bursei urca si cresc in modele recogniscibile. Adica puteau fi intelese deci si prevazute, prezise.
Ideea mea nu este legata de bursa, desi este fabulos ca in 100 de ani de lucru cu bursa, doar o mana de oameni au inteles esenta ei iar restul doar JOACA la bursa la fel ca si la pacanele, ci, ideea mea de azi are in centru esenta teoriei lui Elliott care arata ca predictibilitatea bursei se bazeaza pe faptul ca ea are la baza comportamentul uman, care la randul sau, este predictibil.
De fapt, daca veti avea rabdare sa cititi ideile pe care le-am inceput in cadrul articolului precedent, LUMEA NOASTRA DE AZI si urmand firul logic pe parcursul urmatoarelor articole, veti vedea ca exista legaturi intre acestea si urmaresc un flux care tinde sa demonstreze ceva.
Revenind, Elliott a fost atat de exact incat a reusit sa prezica perfect finalul crizei din 1929, printr-o scrisoare pe care a trimis-o lui Charles Collins, editorul unui buletin de stiri national despre bursa, scrisoare care arata ca declinul bursei era la final, ca ziua trimiterii scrisorii era ultima de declin si ca va urma o perioada de crestere. La fel de profetic ca si discipolul sau cryptorobeducates.net, Robert (probabil cel mai exact crypto consultant pe care l-ar putea cineva cunoaste), care a prezis finalul bull run-ului crypto din 2021, asa cum va aratam in unul din articolele anterioare, CRIZA SAU OPORTUNITATE.
Desi Elliott studia graficele in care traiau activele bursei, adica actiunile din timpul sau, in spatele acelor date reci el a inteles si a facut legatura de fapt cu comportamentul uman. Pentru ca, de fapt, rezultatul miscarilor bursei este de fapt modul in care populatia implicata intelege si reactioneaza creand astfel bull-run-uri sau caderi uriase.
Teoria mea extinde ideea lui Elliott la tot ceea ce se intampla in jurul nostru. Orice curs valoric ce ar putea fi definit pe un grafic s-ar si putea interpreta precum orice grafic de bursa. Si la fel, oricine ar studia aceasta teorie, ar putea sa prevada daca ar reusi sa monteze pe un grafic, orice tip de valoare a unui indicator.
Astfel, daca am reusi sa punem pe un grafic pretul unei marfuri, putem sa prevedem miscarile sale pe termen lung sau scurt, miscari care sunt date de comportamentul uman, ADICA DE DORINTA DE CONSUM. Si putem astfel sa avem o predictie clara a apetentei consumatorilor fata de marfa respectiva. In acest sens, putem sa construim elementele de productie sau marketing corect adaptandu-ne la miscarile reale ale consumatorilor.
La fel putem sa montam pe grafic alti indicatori precum gradul de satisfactie fata de un produs, tara, regiune (in turism imi imaginez ca asemenea indicator ar putea fi util) sau chiar fata de un anumit mijloc de transport ori combustibil. Astfel, putem avea o predictie asupra a ceea ce se poate intampla, ce urmeaza si cum trebuie sa reactionam in fata a ceea ce urmeaza.
Mult timp consumul de tutun ori zahar au fost considerate benefice. Uitati-va ce se intampla astazi cu acestea. Putem extinde analiza asupra tipurilor de energie ori asupra elementelor de educatie sau a influentelor cercurilor de putere. Orice poate fi montat de grafic poate fi prezis conform acestei teorii. Si avem oameni printre noi care fac asta in mod curent. Doar ca unii sunt specializati in a pune date in grafic, altii sa le intrepreteze. Cred ca daca Robert cryptorobeducates.net ar lucra impreuna cu Hans Rosling am avea cele mai interesante predictii asupra unor indicatori extrem de importanti precum nivelul de trai sau varsta la care vom ajunge.
Cu toate acestea, ma ingrijoreaza un aspect. Teoria lui Elliott arata clar ca dupa cresteri uriase urmeaza caderi la fel de mari. Lumea a cunoscut un crescendo fantastic in ultimii ani. E posibil ca acest crescendo sa continue inca multi ani. De asemenea, e posibil ca acest crescendo sa fie dublat de anumite caderi care sa echilibreze indicatorii. Adica daca traim cele mai bogate vremuri ale omenirii in termeni de nivel de trai, securitate, acces la informatie si alegeri, cu toate acestea, consumul de zahar or isa zicem, poluarea, genereaza probleme uriase.
Practic, omenirea cunoaste o dezvoltare fantastica dupa ce sute de ani s-a luptat pentru supravietuire. E cumva un fel de etapa a omenirii, un fel de confluenta a wave 2 si wave 3 conform teoriei lui Elliot in care se defineste cumva echilibrul intre diverse elemente. E ca si cum o parte dintre noi inca suntem adolescenti si o alta parte cumva incepem acumularea, dar intregul nostru e pe undeva la mijloc intre cele 2 varste, a adolescentei care descopera si cea a mijlocului varstei, 25-45 de ani, unde acumularea este cheia.
Probabil ca in valul 4 omenirea va cunoaste echilibrul si in valul 5 implinirea pentru ca apoi sa urmeze declinul, asa cum si varsta unui om, pusa pe un grafic, va arata aceleasi date. Deci cumva, un declin va veni. Sper, nu in timpul vietii noastre. Nu am inca abilitatile lui Robert ca sa fac o analiza atat de exacta si poate nu am nici datele concrete care sa fie agregate corect pe un grafic insa legile firii si cea a lui Elliott arata clar ca undeva, candva, ceva va genera o cadere la fel de dramatica a graficului precum urcarea lui din present.
In termeni bursieri, exista evenimente de tip black swan. Adica cataclismice. Si probabil ca daca un asemenea eveniment nu va aparea, parcursul omenirii va fi inca multi ani inspre dezvoltarea ei. Pentru ca daca ne uitam la un grafic pe care punem indicatorii nivelului de trai, lucrurile arata asa:

Atentie, graficul este pentru Romania si preia date statistice reale. Valorile de pe axa sumelor sunt exprimate in dolari si incep din anii 1800 cu 222 dolari pe cap de locuitor, ajung la zi cu 32.200 dolari si previzioneaza un fantastic dublu 64.600 dolari pe cap de locuitor in 2050. Cu un pic deasupra vecinilor din Italia, Portugalia, Grecia, Croatia, Ungaria, Spania sau Cipru. Sa intrecem tari precum Spania, Italia sau Portugalia care au colonizat pamantul in urmatorii 30 de ani mi se pare fantastic. Dar e pe undeva si normal daca vom fi lasati in pace. Sute de ani am fost la o rascruce pe unde toti au trecut si au vrut cate o bucata din noi. Ca au fost popoare migratoare ori imperii… pana la urma nu mai conteaza ce ne-a tinut in loc, pentru viitor, datele spun ca vom urca acolo unde am aratat. Mai avem mult de mers, insa se pare ca avem sanse.
Mai mult, daca privim datele legate de durata de viata, putem observa ca daca in Romania in zilele noastre speranta medie de viata este de circa 76 de ani, ea va creste pana la 86 de ani pana in 2100.

Paralela cu teoria lui Elliott in ceea ce priveste viata reala mi se pare fascinanta. Ea arata ca oamenii alterneaza perioadele de optimism si dezvoltare cu cele de pesimism si (auto?)distrugere. In viata reala dincolo de cifre, totul are un raspuns. Insa cifrele sunt primele care ne arata ce urmeaza sa vina.
2 lucruri mai am de completat. Primul este legat de previziune. Din nou un exemplu din piata crypto unde activez, din nou un exemplu legat de educatia si ajutorul primit de la Robert, care anul trecut, prevestea, imediat dupa noul ATH (all time high, adica varf) al bitcoin-ului, ca in urmatoarele luni piata va avea o scadere de minim 50%. Minim. Adica previziunile pesimiste mergeau chiar mai jos, previziuni la care bineinteles ca majoritatea l-au atacat spunand ca nu exista motive, ca totul va merge in sus si ca bitcoin va atinge chiar si 200.000 in cursul anului 2021. Robert are un obicei. Nu se uita la stiri. Si negresit, el arata cifrele, ne spune unde merge piata urmand ca ulterior, absolut de fiecare data sa apara si stirile care confirma cifrele. Nu invers!
Vreau sa arat aici ca fluxul nu este stiri-modificari piata ci invers, modificari piata-stiri. Piata sufera modificari si apoi apar stirile care confirma. Adica intai se creaza diverse comportamente umane care creaza miscarile pietii pentru ca indivizii cumpara sau nu, vand sau nu in functie de trairile lor si aceste trairi influenteaza nu numai comportamentul de vanzare-cumparare ci si celelalte comportamente curente. Mai exact, daca cineva vinde, inseamna ca trairea ce a determinat vanzarea va influenta, sau vine chiar, din alte zone ale vietii sale. Este un comportament mai larg ce priveste un intreg nu doar actiunile legate de burse fie ele de marfuri, actiuni sau crypto.
Mai mult chiar, aceste comportamente sunt grupate, sociale, fara a fi traduse doar pe individ ci si pe segmente mari de populatie. De aceea miscarile pietii sunt influentate, pentru ca ele sunt realizate de multe persoane si nu doar de un individ care nu ar putea sa influenteze bursele decat daca ar muta valori imense de bani. Dar in orice caz, intai apare trairea, apoi se modifica piata si apoi apar stirile. Nu invers. Ideea e ca un comportament se creaza in timp. El devine social si se misca precum un bulgare de zapada ce starneste o avalansa pe care presa o observa si o relateaza. De aceea NICIODATA stirile nu influenteaza bursa si comportamentele pentru ca ele doar o relateaza. Nici macar stirile despre Elon Musk ce iubeste sau nu moneda Doge, asa cum de multe ori s-a spus, ca traiectoria monedei Doge a fost influentata de atentia acordata de Elon. Pentru ca si Elon, ca orice om/companie mare care se respecta, are la randul lui/ei matematicienii sai care ii arata potentialele miscari ale pietii. Iar Elon nu a facut decat sa isi programeze bine miscarile devenind astfel singurul personaj care a calarit calul publicitatii in domeniu crypto si a reusit sa isi faca un capital enorm in acest sens.
De aici, totusi, esenta nu este aceea (si nici ideea unei polemici nu vreau sa o nasc) ca stirile nu influenteaza bursele si deci comportamentul uman sau invers, ci alta. Esenta este aceea ca noi suntem cumva un organism urias care vibreaza pe frecvente comune care azi are pofta de mancare si maine nu. Astazi are energie, maine nu. Iar vibratiile comune pot fi oarecum identificate si previzionate. Si asta ar fi fantastic de inteles si aplicat!
Va spuneam ca mai am 2 lucruri sa va transmit inainte de a inchide. Urmatorul este ultimul.
In natura, exista proportie. O cladire poate fi construita bine si trainic daca fundatia ei respecta anumite proportii. O floare arata frumos daca coloritul ei si dimensiunile ei sunt potrivite. Dar ce inseamna potrivit? Cine spune ca X are nasul mare si Y are capul disproportionat fata de corp? De ce senzorii nostri ne transmit aceste mesaje despre proportii? Si de ce cineva este frumos si altcineva urat? De ce spunem ca ceva este normal si altceva nu?
Ei bine, aceasta chestiune a framantat generatii intregi de matematicieni, biologi, arhitecti, etc, care au regasit si denumit aceasta idee in diverse formule. De la Pitagora si Euclid, pana la Salvador Dali si oameni de stiinta contemporani, chestiunea proportiilor perfecte a capatat diverse denumire. Cele mai cunoscute au fost Golden Ratio, proportia divina ori sirul lui Fibonacci, acesta din urma dandu-mi cel mai util element in cautarea mea.
Fibonacci este atat de general acceptat in domeniul burselor incat exista indicatori predefiniti in orice aplicatie de bursa care se respecta. Astfel, poti stabili nivelele de miscare ale unei valori folosind Fibo extension ori Fibo retracement. Adica poti intreba efectiv indicatorul pana unde poate creste ori scadea valoarea activului pe care il studiezi astfel incat sa fie o miscare normala. Prin normal intelegand aici un nivel acceptat matematic.
Prin urmare, punand impreuna cele 2 teorii, aceea a lui Elliott care ne arata drumul, scenariul, si pe cea a lui Fibonacci, putem vedea in viitor parcursul posibil al unei valori pe un grafic dat.
Suntem bine sau suntem …? Asa terminasem articolul trecut. De fapt… toti indicatorii spun ca suntem bine. Per general. Suntem deci pe drumul cel bun.
Sa nu uitam insa ca daca stiinta medicala ne poate aduce maine un ficat nou, dorinta de a epata ne pot indatora atat de mult incat sanatosi fiind putem trai o viata lunga in care …vom plati datoriile bancii. Daca copii nostri au posibilitatea de a avea tot ce isi doresc, sa nu uitam totusi ca daca nu ii echilibram, daca le dam tot ce ne cer, la primul soc, la primul refuz (examene de orice fel, interviuri, etc) pot cadea intr-o depresie din care nu risca sa nu isi mai revina ani de zile.
Sigur, avem venituri mai bune, traim vremuri in care medicul e la un click distanta si am uitat ca acum 50 de ani o simpla infectie sau raceala ne putea ucide. Dar in acelasi timp, aceeasi abundenta si capacitate de a ne oferi orice, oricand, este si calcaiul lui Ahile.
Imi pare rau. Nu am reusit sa imi si sa va raspund inca. Habar nu am deocamdata daca in 2022 si dupa, in viitor, vom fi bine sau…? E clar ca suntem mai bine si e clar ca suntem spre bine. Trebuie insa sa intelegem provocarea acestui bine. Dar asta, alta data.
Pana atunci, va las cu nelipsitul meu SPOR IN TOATE!

Lumea de azi.

/în /de

8% din populatia globului traieste in megalopolisuri, adica orase peste 10 mil locuitori. Asta e bine. As fi zis ca aglomerarile urbane au acumulat mult mai mult decat un amarat de 8%.

Doar 0,4% din populatia globala reprezinta refugiati. Asta, din nou, nu pare atat de ingrijorator. Desi astia 0,4% au reusit sa puna pe jar comunitati intregi in Europa.

Din aproape 8 mld, aproape 5 traiesc in Asia. Africa vine tare din spate si se preconizeaza ca va atinge circa 2 mld pana in 2025. Astea par un pic ingrijoratoare.

Doar 4% din economia globala reprezinta agricultura, pescuitul si silvicultura. Asta suna grozav!

Circa 82% din energie provine din arderea combustibililor fosili. Restul de 18% insa nu reprezinta energie verde. Doar maxim 3% vine din energie solara si eoliana, celelalte procente de circa 15% vin tot din arderi, insa de data asta se arde lemn si alte resturi in suma de circa 10% iar restul de 5% reprezinta energie nucleara. Asta suna groaznic.

Circa 90% din incalzirea globala este absorbita de oceane. Nu stiu cat e de rau sau bine. Stiu doar ca acea jumatate de grad care a incalzit suprafata oceanelor afecteaza totusi mediul si o sa il afecteze mult si bine (circa 100 de ani) chiar si dupa ce vom reusi sa reducem temperatura din nou. Ce impact… e bine sa fii in varful lantului trofic, dar e rau daca nu stii sa ai grija de mediu. Sau ar putea sa fie…

Sa reducem scala si sa ne uitam si in curtea noastra. Romania are circa 20 mil locuitori, cu un spor natural negativ si o migratie externa in crestere, ceea ce ar duce la o scadere a populatiei in timp de pana la circa 15 milioane in jurul anilor 2050 (sursa: https://www.gapminder.org/data/). Asta nu stiu cum e. Suna rau, dar de fapt ar putea sa fie bine.

Socant este ca daca populatia in varsta de 20-49 de ani reprezinta azi circa o treime din total, copii de 0-10 ani reprezinta maxim 10%!!! (sursa: https://ec.europa.eu/eurostat/documents/10186/10990320/RO-RO.pdf).

Si asta suna cel putin ingrijorator pentru ca daca extrapolam datele, peste 35 de ani, populatia in virsta de peste 35 de ani pana la 40 ar putea reprezenta in jur de 10% si tot ea ar trebui sa sustina intregul motor operational al Romaniei. Realitatea e ca situatia Romaniei peste 30 de ani este departe de a fi placuta caci acest segment de populatie, de peste 20 de ani pana la 49 de ani este cel mai productiv si din el ne tragem practic cea mai mare parte a PIB-ului. Aici sunt cei mai multi antreprenori, cei mai multi oameni care s-au stabilizat si cei mai multi oameni care au o familie sau se gandesc sa isi intemeieze una. Si daca peste 30 de ani, fara sa luam in calcul migratia externa in crestere si eventuala mortalitate care ar scadea cifrele, acest segment de populatie nu are de unde sa fie mai mult de 10% din totalul populatiei Romaniei…atunci…viitorul suna mai mult decat ingrijorator. Mai ales daca luati in calcul ca ei vor sustine pensiile unui segment care azi reprezinta circa 30% din populatie! Daca acum 25-30% sustin sistemul de pensii, cand il vor sustine doar 10% cum suna? Ingrijorator nu?  

Astazi, din totalul populatiei Romaniei 55% este urbana ceea ce inseamna ca undeva in jur de 45% inca traiesc intr-un mediu in care toaleta este in spatele curtii. Doar circa 6 milioane sunt salariati (fara a lua in calcul salariatii functionari publici caci acestia reprezinta un cost pentru cei 6 milioane), o cifra in crestere in ultimii ani. Adica undeva in jur de 30% si dintre acestia, conform unui studiu Ernst Young, peste 70% declara ca fac ore suplimentare dar, si aici va rog auziti ropotul de tobe…potrivit Eurostat, productivitatea muncii este de 6 ori mai mica decat media in Europa, de 7,5 ori mai mica decat in Germania si de 8 ori mai mica decat in Olanda!!!

Conform aceluiasi studiu, desi inainte de pandemie, cu totii declarau ca muncesc mult mai mult decat in anii anteriori, salariatii romani aveau mari probleme cu banii, aproape 50% renuntasera la activitatile de relaxare, zic ei din motive financiare, iar circa 15% au amanat un posibil copil din aceste motive! Asta in timp ce cercetatorii de la Universitatea din Virginia au descoperit circuite neuronale care duc direct de la creier la sistemul imunitar. Nu-mi ramane decat sa sper ca cei 50% care au renuntat la activitatile de relaxare sunt totusi sanatosi.  

Pe de alta parte, sistemul de educatie este in colaps (graficul PISA ne arata date ingrijoratoare, PISA fiind Programme for International Student Assessment) cu elevi satui sa retina fara sa aplice, cu materii fara substanta actuala! Asta, iarasi e groaznic.

Mai mult de atat, conform unui studiu World Vision, peste 72% din familiile cu copii nu le asigura dieta minim acceptabila, 37% din populatia peste 15 ani prezinta analfabetism functional, rata abandonului scolar este de 18%, aproape dublu fata de rata UE, 20% dintre tinerii din mediul rural raman doar cu 8 clase din care  o treime sunt expusi saraciei, 46% din persoanele din mediul rural nu au ocupatie, 43% din locuintele Romaniei nu sunt racordate la canalizare, iar 40% din populatia Romaniei traieste cu riscul saraciei si al excluziunii sociale si nu in ultimul rand, 225.000 de copii se duc zilnic flamanzi la culcare. Din nou, groaznic.

Salvarea nu poate in nici un caz sa vina de la guvernanti. Stim cu totii in ce situatie ne aflam. Sanatatea si-a aratat limitele de cativa ani incoace incepand cu cazul Colectiv, educatia e la pamant si insistam sa o ingropam intrucat desi Romania ESTE aproape cea mai saraca tara din UE si in acelasi timp tara cu cei mai putini cetateni cu studii superioare, (oare exista vreo legatura?) Romania aloca cel mai mic buget din UE per elev, 500 Euro/an, iar 2 din 3 copii de varsta bacalaureatului nu iau sau nu ajung sa dea acest examen. Pana si vecinii nostri bulgari, aloca 610 Euro. In ultimii 4 ani, circa 350.000 tineri au ratat bacalaureatul. Ce pot sa faca ei decat sa emigreze sau sa creasca rata saraciei? Ce sanse au in Romania?!? Daaaar, surpriza! Ei POT vota. Si stim cu totii ce inseamna asta! Dar, iata si vesti bune: cum zice Vlad Petreanu, „iata si speranta!”, si tot el, continua: „In judetul Cluj, eleva Doriana Sandru, a luat 10 pe linie la bac, dupa ce, 4 ani la rand, a avut media generala 10 la liceul din Huedin. Aceasta tanara a facut zilnic naveta din comuna Ciucea in Huedin, mai mult de 20 de km, cu autobuzul si cu trenul, iar in ultimii 2 ani, scoala nici macar nu i-a mai decontat transportul. Intrebata cum a reusit aceasta performanta, Doriana a raspuns asa: Nu a fost usor, dar a meritat, PENTRU CA DOREAM SA INVAT! Iata ce banala poate fi explicatia progresului. Trebuie doar sa vrei.”

Avem cel mai scump km de autostrada din lume, un CFR pe moarte si un TAROM falimentar! CNADNR are un buget anual de 1,5 mld EURO. In 10 ani, CNADNR a facut frumos pa-pa la 15 mld Euro. Cati kilometri de autostrada are Romania?

Finante? Viteza de indatorare a Romaniei este uluitoare. Astfel, în anul 2000, datoria publică a României (www.mfinante.ro) era de 10,5 miliarde de euro; în anul 2007, aceasta era de 22,8 miliarde de euro; în anul 2009, cifra ajunge la 34,8 miliarde de euro; în anul 2010, cifra este 45,3 miliarde de euro; în anul 2012, suma datoriei publice atinge 54,3 miliarde de euro; în anul 2014, cifra este de 65,9 miliarde de euro. Doar in perioada 2000-2014, datoria publică a României creşte de peste şase ori, mai precis de 6,3 ori. Anii în care se înregistrează cea mai mare creştere (faţă de anul anterior) sunt 2007, cand creşte cu 21,7%, 2009, cand creşte cu 26,4%, 2010, cand datoria publică creşte cu 30,3%. Ca şi în cazul Greciei, criza economică din anul 2008 a dus la o creştere mare a datoriei publice. Ca pondere în PIB, datoria publică a României a ajuns la 44,14% în anul 2014. După cum observăm la intervale de timp foarte scurte, datoria publică a României se dublează. Dacă vom continua aşa, este mai mult decît o certitudine că, după anul 2020, România nu va mai îndeplini criteriul de la Maastricht legat de datoria publică şi va deveni una dintre ţările îndatorate ale lumii – Dorel Dumitru Chiritesu –Dilema Veche)

In general ma urmareste imaginea ca peste 30 de ani, cand voi avea 75 de ani, doar cca 10% din populatia Romaniei se va afla in postura de a plati toate costurile. Acum sunt undeva in jur de 30% si tot nu reusim. Dar nici nu spun ca totul e din vina celor 30% si nici nu spun ca cei 10% nu au nici o sansa. Spun doar ca nu vad nici un master plan, nici o strategie pe 10, 20 de ani. Dar eu, si altii ca mine care acum au intre 30 si 40 de ani, daca voi/vor depinde de sistemul de pensii de stat, voi/vor avea o mare problema. Caci este posibil ca acesta sa nu mai existe.

Daca vreti sa faceti un exercitiu, ganditi-va ca in Romania sunt circa 5.290.000 pensionari care traiesc cu o pensie medie de 894 lei. 894 DE LEI!!!

Asa ca ma mai urmareste si faptul ca poate voi avea o pensie medie de 900 de lei cu care va trebui sa imi asigur sanatatea, hrana si securitatea. De fapt nu doar ca ma urmareste, ma ingrozeste acest gand.

Deci, daca ne uitam in curtea noastra nu e bine. Nu e bine deloc. Cu mici exceptii. Asta desi cifrele arata ca totusi E bine. Si nu stiu de ce, dar se pare ca va fi si mai bine. Speranta de viata va creste peste 80 de ani iar veniturile vor creste cu inca circa 50% depasind aproape Italia, Portugalia, Grecia, Croatia, Ungaria, Spania, Cipru, si cu mult pe vecinii nostrii bulgari. Am mare incredere in dl. Hans Rosling si in al sau Gapminder, site-ul care m-a ajutat sa trag aceasta concluzie (https://www.gapminder.org/data/). Asta pana in anul 2050.

Deci… e si bine… e si rau. Si cum spuneam intr-o idee anterioara…totul depinde de viziune. Putem vedea totul ca si o criza sau putem vedea oportunitati. Totul tine de reactiile pe care le avem la mediul inconjurator. Unii ar lua-o la fuga la vederea unui mistret. Altii si-ar pregati arma. Primii depind de supermarket. Cei din cel de-al doilea exemplu se descurca si singuri.

Am tot dat exemplu oameni din jurul nostru care nu isi plang de mila si se pun pe treaba. Cred ca daca nu putem sa fim ca ei trebuie macar sa nu le stam in cale.

Totusi, ma intriga si ma sperie ghicitoarea pe care viitorul ne-o pune in fata. Cum o sa crestem si cum o sa ne dezvoltam cu sistemele noastre care asa cum arata datele de mai sus, sunt falimentare? Ce are la baza previziunea facuta de stimabilul domn Rosling (va rog cautati pe youtube sau pe ted cele cateva clipuri facute de dansul, veti vedea cele mai complexe, puternice, frumoase si extraordinare prezentari!!!) care are curajul sa ne arata o crestere fabuloasa a venitului si una mai subtila a sperantei de viata a conationalilor mei pana in anul 2050?

De fapt cum stam? Suntem bine sau…?

CRIZA SAU REVOLUTIE?

/în /de

E o perioada grea. Dar e grea pentru ca asa cum zicem toti, suntem intr-o criza sau pentru ca suntem intr-o revolutie?

Diferentele sunt importante pentru ca reactiile noastre ar trebui sa fie diferite. Intr-o criza, abordezi problema, te uiti in trecut ca sa vezi precedentele, faci analiza situatiei privind toate elementele extrase si aplici ce solutii ai. Intr-o revolutie insa… depinde de care parte a baricadei te afli. Cel mai rau insa, ar fi sa nu fi deloc constient de revolutie, motiv pentru care am inceput acest articol.

Criza este definita precum o fază în evoluția unei societăți marcată de mari dificultăți (economice, politice, sociale) pe cand revolutia pretinde  o schimbare fundamentală a valorilor, a instituțiilor politice, a structurii sociale, a conducătorilor și ideologiilor unei societăți.

Insa tot din definitie observam o oarecare legatura cauzala intre criza si revolutie, criza precedand revolutia. Daca un sistem intra in criza, acelasi sistem va simti fie o bresa de presiune fie se va transforma radical printr-o revolutie.

Un prieten mi-a povestit ca in China, cuvantul CRIZA se compune din 2 caractere, din care unul inseamna PERICOL iar celalalt OPORTUNITATE. Oare nu in orice criza se gaseste nucleul si oportunitatea unei noi revolutii?

Sunt consultant. Ani de zile, asta a fost nucleul din care au izbucnit majoritatea ideilor care au stat la baza muncii si impactului meu. Am vazut un sistem, am crezut ca pot face mai bine si am facut. Uneori. Alteori nu am reusit pentru ca antreprenoriatul nu inseamna doar lapte si miere. Insa cred ca e important sa, va atasez o scurta edificare pentru cei care nu ma cunosc astfel incat spusele mele sa aiba un pic mai multa greutate. Cei care ma stiu, treceti repede peste urmatoarele 3 paragrafe scrise italic.

De cand ma stiu, am avut o viziune asupra sistemelor si am reusit sa construiesc scurtaturi, ori alte sisteme eficiente cu care sa aduc solutii in sistemele initiale. Pana in 2008 am lucrat in capitala (ultimii 4 ani) si am fost corporatist, avand acces la aproape cel mai inalt nivel financiar de atunci. Practic faceam parte din grupul extrem de larg si pestrit al celor care construiau, conduceau si unii din ei si acum mai conduc, destinele corporatiilor de atunci (2004-2008) din industria financiara. Cand am pus bazele primului meu SRL, in 2008 am dezvoltat dupa viziunea mea un soft, FAST SALE care a facut lumina practic (cel putin pentru cateva luni si doar acolo unde am apucat sa ne instalam pana cand criza din 2009 a ucis sistemul automotive de atunci) in sistemul de vanzare al vehiculelor si echipamentelor in sistem leasing. Am reusit o data.

Ulterior, a trebuit sa ma reprofilez data fiind criza si am inceput sa activez in domeniul fondurilor nerambursabile. In 2019 am reusit dupa aproape 8 ani de activitate sa aflu ca nimeni in Romania nu a mai depus si implementat atatea proiecte ca si grupul pe care il conduceam in cadrul masurii START UP NATION. Nu mi-as fi putut imagina asta mai ales ca in echipa mea erau 8 oameni si faceam asta dintr-un apartament de la un parter de bloc din provincie. Dar aveam unul dintre cele mai bune softuri de management de procese pe care tocmai il finalizasem, EasyFlowIT, soft construit tot dupa viziunea mea si nevoile grupului de firme pe care le conduceam. Am mai reusit inca o data.

Randurile de mai sus nu arata decat ca uneori am viziune. Cu toate astea, nu pretind nimic, imi cunosc limitele si stiu ca am facut si multe greseli. Pentru acestea, imi cer iertare familiei, colegilor si partenerilor mei de business.

De fapt, aceasta criza uriasa a fost creata de covid? Sau covidul este un alt vector intr-un sistem? Si mai apoi, cum poti totusi sa lupti cu un inamic care te poate ucide in atat de multe feluri, fizic, social, antreprenorial, sistemic, etc si cu ce arme?

La fel ca in tot ce se intampla, sistemele isi gasesc noi forme de existenta. Criza covid a naucit pe multi dintre noi si ne forteaza sa vedem lucrurile cu alti ochi, dar totul are o cauzalitate. Au mai fost pana acum asa cum mi-a adus aminte bine partenerul meu Luci, si alte crize pe care le-am vazut la televizor precum cele legate de gripele aviare si porcine. Au fost si filme precum IMUNI, CONTAGION sau ALERTA. Cand spun cauzalitate spun ca era inerent sa o patim. Stim cu totii ca molime au mai fost, stim cu totii ca acum poate oricine sa ajung in orice colt al planetei in cateva ore si stim cu totii ca exista laboratoare si eroare umana. Deci… in orice sistem in care presiunile cresc indeajuns de mult, vectorii de presiune ori creaza brese/supape ori modifica sistemul pana la a-l defini total.

E socant, e chiar ca un film de groaza sa te uiti pe geam (intamplator am acces la piata Mihai Viteazul din Craiova de la geamul de unde scriu) si sa nu vezi tipenie de om intr-un loc unde pulseaza sute de oameni. E apasator sa intri in locatii in care intrai inainte si era plin la pranz, iar acum sa te loveasca mai mult linistitea decat pofta de mancare… E un blocaj si o provocare imensa sa ne adaptam, atat eu cat si toti colegii mei antreprenori la noua ordine mondiala. Gata am zis-o. Noua ordine mondiala.

Nostradamus a spus-o, Nouriel Roubini a spus-o, ba chiar si Robert ”Yoda” sau cryptorobeducates.net dupa cum il stim noi cei din comunitatea lui, a spus-o prevestind o cadere a pietii crypto sau bear market cum mai este denumit acest fenomen de contractie (Robert este unul dintre cei mai exacti crypto consultanti dintre toti pe care ii cunosc). Fiecare dintre ei, a folosit dupa parerea mea diverse informatii pe care le-a pus cap la cap si a prevestit criza asta uriasa care se va manifesta probabil cel mai acut in anul 2022.

Milionari pe care ii cunosc, proprietari de afaceri si exemple de succes pana acum un an cauta furibund solutii simtind cum sistemele anterior create nu mai fac fata noului prezent. Fie ca vorbim de proprietari de mii de metri patrati destinati birourilor, ori de restaurante sau hoteluri, fie ca vorbim de constructori sau producatori, fiecare in felul lui a intampinat criza in mod diferit si se lupta acum sa gaseasca solutii. Sa se adapteze.

Criza de azi este mult mai puternica decat cea de acum 10 ani. Acum 10 ani criza a fost DOAR financiara, sigur, cu repercursiuni in multe alte sisteme. Criza de azi insa este una mult mai acuta care ne obliga sa ne redefinim. Ea are implicatii imense in aproape toate sistemele, pe unele distrugandu-le (ce poate sa faca un proprietar de imobil pentru birouri cu birourile sale in care nu mai intra nimeni?!? Ori un proprietar de restaurant de cateva sute de locuri cand azi nu decat 10% din client mai au curajul sa manance in interior?) iar pe altele alimentandu-le (sistemele financiare paralele create in zona de blockchain care sunt mult mai rapide si ieftine decat cele bancare). Numai in Romania, din cauza folosirii intense, in 2021 au ars 2 sectii de ATI. Ca si factor decident in sistemul medical, ar trebui sa faci ceva, nu-i asa? Am inteles cu totii dupa Colectiv ca suntem efectiv depasiti, insa iata noi elemente care indica ceva si devin vectori de presiune. Ce se va face?

Deci pare a fi o criza.

Afara e insa o noua revolutie.

Mai intai primele unelte si apoi scrisul au inceput revolutia. Apoi roata si apoi aburul (de fapt primul element al stiintei aplicate care a impactat enorm omenirea) au adus noi elemente care au culminat cu crahul urias din anii 30. Diverse structuri sociale s-au luptat cateva zeci de ani iar in final majoritatea sistemelor au devenit capitaliste dand voie unor alte elemente revolutionare sa prevaleze si sa se extinda: internet, pharma, soft si in final blockchain. Omul asa cum arata Yuval Harari in cativa ani o sa fie facut din plastic. Nea Gica care opereaza un excavator la primarie i-a dat dreptate fara sa stie cand a descoperit intr-un morman de gunoaie un cadavru aproape perfect conservat al unui homeless neaos care consumase numai junk food si din cauza conservantilor nu se mai dezintegra.

Andrei, prietenul meu roman a carei potentiala viitoare sotie traieste in Amsterdam si care petrece 2 ore minim pe zi (MINIM!!!) pe site-urile si profilele sociale ale medicilor esteticieni si ale modelelor acestora, imi da si el dreptate intrucat domnisoara in cauza nu e singura ci e parte a unui curent care vine peste noi si impotriva caruia nu avem nimic de facut. O industrie de miliarde care ne transforma in plastic pe zi ce trece.

2 directii vor fi abordate. Una va canaliza energia in zona adaptarii si alta in zona inovarii. Pentru fiecare dintre noi exista sansa asta, insa putem formula si altfel, mult mai dur: nu exista alta sansa decat sa ne adaptam sau sa inovam. Ori, in unele cazuri poate chiar amandoua.

Vom accepta (ne vom adapta deci) lucrurile implacabile, pentru care nu putem sa facem si sa aducem nimic nou. Sistemul medical. Ce pot eu, singur ori ca membru al unor organizatii sau societati sa fac in ceea ce priveste sistemul medical romanesc? Singur, cel mult sa trimit cat pot de multa energie catre cei care chiar fac ceva (asociatia Daruieste Viata unde stiu ca doamnele Oana si Carmen chiar fac ceva, adica un spital, trimit oameni la tratament in afara tarii si repara sectii intregi in spitalele romanesti de stat din donatii pe care le strang luna de luna, unde pot trimite bani si pot sa va trimit pe voi cu girul meu personal). Ca membru al societatii sau al unor organizatii, am reusit impreuna cu sotia mea si partenerul nostru Mihai Olteanu sa construim in cadrul MedLife Craiova un centru de excelenta in pneumologie unde am adus echipamente si medici cu competente ce propun variante noi de tratament pentru afectiunile pneumologice inclusiv in ceea ce priveste tratarea afectiunilor post-covid.

In ceea ce priveste alte sisteme, fiecare se va adapta in mod diferit. Unii vor modifica domeniile de activitate profund plecand de la o analiza a resurselor si sistemului relational si concluzionand ca desi pana azi au inchiriat spatiile lor pentru birouri, maine poate le vor dezmembra si vinde ca si spatii de locuit urmand sa reinvesteasca profitul in alte zone mai atractive. Altii vor vinde afacerea cu totul.

Dar un lucru e cert. Cu cat asteptam mai mult sa fie ca inainte, cu atat vom pierde mai mult. NU VA MAI FI CA INAINTE. VA FI DIFERIT. Cu cat acceptam si ne adaptam mai repede, cu atat vom reusi mai usor si mai ieftin sa construim pe baze reale, eficiente si profitabile.

Trebuie sa intelegem ca nu exista alte arme de a lupta cu aceasta criza decat adaptarea si inovarea. David nu l-a invins pe Goliath pentru ca a folosit aceleasi arme pe care le astepta Goliath (sabia si scutul ori sulita). David a observat dezavatajele lui Goliath (era urias dar se misca greu), a analizat astfel oportunitatile, si desi toata lumea a ras de el, l-a invins folosindu-si singurele arme pe care le avea: o prastie si o piatra. Nu o zic eu ci Malcolm Gladwell, unul dintre cei mai reputati influenceri, scriitori si publicist de renume mondial, care arata ca de fapt prastierii, adica cei care trageau cu prastia nu erau chiar atat de rari pe vremurile acelea ba chair ei erau folositi de multe ori in loc de arcasi sau impreuna cu ei, prastia fiind un element de lupta si vanatoare folosit si extrem de exact in acele timpuri. Deci nu e o nebunie. E normal sa ne luptam cu ceea ce avem. E inteligenta.

In urma crizei din 2009 cineva a scris un white paper. Adica a scris cateva randuri despre o viziune pe o foaie electronica pe care a distribuit-o masiv. I HAVE A DREAM (in 1963, sa aduni fara nici un fel de marketing modern peste 250.000 de oameni carora sa le insufli o viziune, fara sa le dai nici o galeata sau litru de ulei, asta da chestier!!!) a creat din nou o miscare fantastica intr-un sistem financiar bolnav si falimentar si in jurul unui nume Satoshi Nakamoto, care nu are nici o persoana reala in spate, doar pentru ca viziunea scrisa era de necrezut si in ciuda acestui fapt, s-a construit in numai cativa ani un sistem paralel, perfect functional si care azi a devenit alegerea unor natiuni (Ecuador) ori a creat noi trend-setter-I precum Microstrategy, fondul de investitii ce a adus in prim plan acest mod nou de a creste prin achizitia de cryptomoneda. Ca o mica curiozitate, Bulgaria, tara noastra vecina se afla in top 10 detinatori de bitcoin, cu o suma mai mare de aproape 2 ori decat fondul de investitii Microstrategy despre care toti cunoscatorii din domeniu au auzit. In top, alaturi Bulgaria regasim si FBI precum si fratii Winklevoss, cei care au fost cunoscuti pentru procesul intentat lui Mark Zuckerberg pentru paternitatea Facebook.

Ati sesizat deja ca am intrat in a doua sectiune de solutii, anume inovatia. Dupa adaptare, daca suntem norocosi, putem prinde un nou val, putem lua parte la noua revolutie. Blockchainul cu tot ce inseamna el nu e un Caritas, nu e pacanele si nu e doar crypto. Mai jos avem o lista de companii care folosesc sistemele blockchain si pe care dintre ele le folosesc.

E imposibil sa nu le recunoasteti pe majoritatea. Nu fac acum apologia sistemului blockchain insa vreau sa va arat ca e posibil sa pierdem trenul daca nu ne grabim. In timp ce noi stingem incendii in afacerile noastre, altii calaresc deja in fruntea cavaleriei spre noi orizonturi. Trebuie sa acceptam ca timpurile se schimba.

In februarie 2021, ma gandeam daca sa cumpar de 100 dolari Shiba Inu. Nu era nici o suma mare si deci nu era un risc. Pana sa ma decid, in contextul in care alte probleme urgente reclamau prezenta mea, am si uitat idee. Eram in confort, nu ma grabea nimic si nici nu creadeam ca e mare chestie. Pe atunci Shiba Inu valora 0.00000005 dolari o moneda si toti strigam ca e un shit coin. Adica un proiect care nu propune nimic si care poate chiar e scam. Escrocherie. Astazi Shiba Inu costa 0.0000292. Adica de 584 de ori mai mult. Daca riscam 100 aia de dolari, astazi aveam 58.400 dolari in cont. In varf, in octombrie 2021, Shiba Inu mi-ar fi adus in cont de 4 ori mai mult. Adica cu cei 100 de dolari aveam in cont peste 200.000 de dolari. In doar 8 luni. Dar eu nu am cumparat. Aveam alte urgente si eram in confort.

In schimb un nigerian cu acces la internet dintr-o maghernita a cumparat. El nu era in confort, ii era foame si nici nu avea alta oportunitate. Acum probabil se bucura sorbind Moet pe o plaja in Maldive. Ori si-a scos familia din Nigeria si muncesc toti in Europa. Nimeni nu stie. Insa, morala povestii nu este asta. Ci faptul ca noile sisteme ne propun variante incredibile de lucru care pana acum 20 de ani erau absolut imposibile. Un nigerian nu ar fi putut sa transforme 100 de dolari NICIODATA in 200.000. In primul rand ca nu i-ar fi putut avea. In al doilea rand ca nu i-ar fi putut inmulti. Si in al treilea rand ca nu ar fi putut din cauza sistemului bancar.

Astazi insa, internetul si sistemul financiar atasat (pay-pal?) le-a dat posibilitatea nigerienilor sa ne trimita mailuri de tip scam pe care le stim cu totii ca sa faca aia 100 de dolari. Apoi sistemul crypto le-a dat posibilitatea sa ii transforme in 200.000. Si de acolo cerul este limita. Absurd? Da. Insa haideti sa vedem realitatea. Caci de fapt, este vorba despre noi procese de lucru si noi oportunitati. Intr-o afacere standard investesti o suma fara a avea nici o garantie ca reusesti, insa randamentul este de cateva zeci de procente anual, DACA reusesti. In ceea ce priveste crypto, investesti o suma mult mai mica, doar atat cat iti permiti (100 de Euro?!?) insa randamentul DACA reusesti este urias. Incomparabil. Culmea, sunt sigur ca daca am analiza lucrurile statistic, cei care au reusit s-au bazat cel mai mult pe noroc. Ce-ar fi daca am aborda lucrurile profesionist?

Va functiona? Nu in toate cazurile, cu siguranta. Orice proces de dezvoltare contine incercarea si eroarea. Dar asa suntem noi antreprenorii. Asta ne defineste. Sa cautam. Sa dezvoltam.

Apropo. Conceptul de antreprenor a suferit o mica mutatie. Astazi e mai trendy sa fi ANTREPRENOR SOCIAL nu doar ANTREPRENOR. Carevasazica, parafrazandu-l pe conul Mitica nu mai e de ajuns sa faci profit ca sa te numesti antreprenor. Acum trebuie sa iei in calcul si costul social al actiunilor tale. Acum trebuie sa ne gandim si la semenii nostri. Si e normal. Maslow cu piramida lui o spune de mult: implinirea spirituala e ultimul nivel. Poti avea cati bani vrei, daca ai distrus toata natura si oamenii din jur esti un om mort. Am mers departe. Dar chiar am mers? Sau dupa multe incercari, ne mai regasim uneori si in zona de eroare?

Am scris mult. Asta si pentru ca nu am mai scris de mult, dar si pentru ca nu am avut nici o solutie. Aproape 2 ani, am scris mai mult satira (povestea Grand-Malu-ienilor de pe site) sau deloc pentru ca nu stiam ce sa va zic. Acum stiu.

Avem doar 2 variante frati antreprenori. ADAPTARE SI/SAU INOVARE. Atat. Mai sus v-am impartasit cateva din solutiile mele, pentru ca atat am reusit pana acum sa inteleg. Daca o sa ne apucam toti de facut case (desi se preconizeaza o mare criza imobiliara curand) sau ne ducem toti catre crypto si ne abonam la Robert (cryptorobeducates.net) care by the way, a fost singurul om din piata care a reusit sa calculeze la minut mersul bazandu-se pe tehnici matematice precum Elliot Waves, Fibo si altele… depinde de fiecare. Va las poza antologica reala cu postarea lui Robert in grupul Binance Romania, mai jos:

Pe 14.11, a fost ultimul reviriment al monedei fanion BTC inainte sa o ia in jos. Noi cei care vedem lucrurile matematic vedem in asta o oportunitate, intrucat putem juca inclusiv pozitii short sau sa alegem sa detinem monede care merg contra trend precum BTCDOWN care creste in timp ce BTC scade. Nu spun ca noi nu pierdem bani. Eu spun doar ca e o comunitate care face ceva. La fel ca si DARUIESTE VIATA sau multi altii care se adapteaza si inoveaza.

Nu fac apologia sistemului medical privat si nici a crypto. Eu spun ca sunt solutii. Ca se poate. Ca suntem oameni si ca ne defineste dezvoltarea. Si ca nici nu trebuie sa asteptam sa cada drobul de sare. Nu am pretentia de a da sfaturi si nici nu vreau sa credeti ca am impresia despre mine ca stiu desi mai sus am spus cateva cuvinte despre mine ca sa va arat ca am reusit de cateva ori. Pentru am si cazut de multe ori. Ceea ce spun e ca altii pot. Si ca putem si noi. Si acei altii ne pot ajuta, ii putem copia sau integra. Exista risc? Da. Dar si sansa. Oportunitate.

Oportunitate pentru micile afaceri in servicii si productie care aduc inovatie si calitate intrucat globalizarea pierde teren. Oportunitate in a investi in idei noi, in retete de mult pierdute si gusturi pe care nu le mai gasim nicaieri dar de care ne e dor. Oportunitate in a recalibra resursa umana intrucat in curand asa cum zice colegul meu Luci vom avea de unde alege din nou caci criza resursei umane se va atenua.

Concluzia mea e ca ne aflam intr-o criza a unor sisteme precum cel medical. Poate si o criza a valorilor. Dar ne aflam si la inceputul unei revolutii economice. In ceea ce priveste reactiile pentru criza medicala probabil ca va trece mult timp pana cand cei responsabili de asta ar putea sa si faca ceva. Noi insa, putem sa contribuim, asa cum am aratat mai sus la constructia unui sistem paralel care sa ne poata oferi o varianta. Pe de alta parte, in ceea ce priveste reactia in fata unei revolutii, din fata careia nu te poti ascunde, nu avem decat sa alegem o parte. Suntem ori de partea noului, inovatiei, alegand sa riscam dar sa avem totusi un loc la masa, ori de partea vechiului, alegand sa pierdem incet, incet, tot ce am agonisit in ani de lupta.

Ma bucur enorm ca dupa aproape 2 ani am scris cele de mai sus. 2 ani grei in care cei care ma cunosc stiu prin ce am trecut. Dar ma bucur enorm ca mi-am regasit curajul sa scriu si puterea sa o fac si ca am reusit sa va trimit informatii noi si care sper sa va ajute si sa va dea curaj si voua. Pentru ca pe langa capacitatea de adaptare si inteligenta de a inova ai nevoie si de curaj. Dar, curajul e apanajul antreprenorilor. Asa ca tot ce imi mai ramane sa va zic, este doar:

Spor in toate dragilor!

2020. Anul catalizator.

/în /de

Ma intrebau diverși prieteni prin 2019 daca simt ca vine o criza. Le raspundeam ca simt. Nu știam de unde vine și nici sub ce forma. Dar am învățat ca sistemul are sincope ciclice. La circa 10 ani, statistic. Le numim crize. Asa ca o asteptam.

Totusi, 2020, a fost anul în care parca totul s-a catalizat, s-a transformat cu o rapiditate cumplita din „eventual” în „ori…ori”. Mai mult decât conceptul de criza sanitara pe care daca il scoatem din context, anul 2020 a fost anul care ne-a întrebat ce vrem sa devenim si apoi ne-a tras un șut în spate in directia a ceea ce visam.

Si nu sunt primul care a simțit asta. Adica faptul ca anul asta cumplit pentru antreprenori a devenit un fel de pistol în centrul frunții pus de Brad Pitt în Fight Club. Daca nu ati vazut filmul, vreau sa zic ca anul asta a venit peste noi si ne-a pus în situația imposibila de a decide sa trăim de parca asta ar fi ultima noastră zi pe pământ. Si pentru unii chiar a fost. Antreprenorial vorbind (nu faceam alte referiri!). Pentru alții, a fost un restart incredibil în care s-au regăsit, reinventat, repozitionat. Au văzut în falimentul si sincopele altora oportunitatea sa facă oferte oamenilor excepționali pe care i-au vanat si adus în echipele lor. Au făcut din momentele de respiro momente de analiza si implementare de noi idei și sisteme. Etc.

A fost un act de curaj incredibil, nebunesc aproape, dar sincer…aveam de ales?!?

P.S. Veti gasi cateva informatii despre pictura aleasa ca si afis aici: Do You Know The Story Behind This Famous Painting? | by Froyle Davies | George St Gallery | Medium

P.P.S. Povestea picturii e grozava. Sa pleci de la un sentiment atat de profund ce te cutremura precum o epifanie intr-o secunda atemporala… Sa transpui mai apoi senzatia intr-o pictura ce a devenit celebra nu prin artist ci prin mesajul e fantastic. Cititi mai cu seama acest pasaj ce descrie momentul prin chiar cuvintele lui Munch: “I was walking down the road with two friends when the sun set; suddenly, the sky turned as red as blood. I stopped and leaned against the fence, feeling unspeakably tired. Tongues of fire and blood stretched over the bluish-black fjord. My friends went on walking, while I lagged behind, shivering with fear. Then I heard the enormous infinite scream of nature.”

P.P.P.S Revenind la articol, probabil ca asa am simtit si noi antreprenorii anul 2020. Odata ce am fost patrunsi si am devenit constienti de ceea ce se intampla, de cat de nepregatiti suntem in fata acestui an si a atributelor lui, ne-am dus cu totii mainile spre cap precum figura androgina din pictura lui Munch si ne-am lasat cuprinsi de aceeasi nevoie umana de a striga: ”Cum ies din asta?!?”.

Fara post scriptum, inchei prin a imi descrie mandria si respectul fata de cei ce au reusit! Va urez in continuare, SPOR IN TOATE, dragilor!

Imi iubesc afacerea dar îmi vine sa o omor! Sau 4 pasi sa iesi din criza de inspiratie.

/în /de

Ati zis-o vreodată? Si eu. Recunosc. Si o aud din ce în ce mai des.

De la mici „patroni” de magazine ce își macina nervii cu angajații de duzina si clienții lipsiți de educație pana la milionari, toti o spun. Si in servicii si in producție si in comerț. Unii cu nesaț scuipând cuvintele sătui de problemele cărora nu le mai vad capătul, alții frustrați si sfâșiați de dualitatea chestiunii: e afacerea mea, sunt oamenii mei, dar NU MAI POT!

Am lucrat cu peste o mie de oameni de afaceri și pot sa va spun ce face diferența si te poate remotiva daca nu chiar face sa inovezi:

1. Fii constant. O sa afli mai jos niște chestii noi sau o sa iti aduci aminte unele pe care le faceai dar undeva pe drum te-ai oprit. Ei bine, nu te mai opri. Altfel risti sa revii la aceeasi stare.

2. Cele mai bune idei nu vin cand esti scufundat in munca. Ci cand ești în afara ei. Si asta se intampla in 2 moduri. Primul si cel mai simplu, e sa fugi din când în când. Pune muzica in casti si detașează-te. Urca-te pe acoperiș si privește. Atat. Respira. Al doilea mod e sa crești ritmul intratat incat la un moment dat vei întra în stare de flux (citește Mihaly Csikszentmihalyi). Atentie insa ca nu oricine poate asta si nu e deloc valabil pentru cei ce prezinta simptomele unui burnout. Spun asta pentru ca aici tratam 2 idei: cea a burnout-ului si cea a plictisului, a lipsei de inspiratie.

3. Un bun antreprenor nu trebuie sa facă tot sau sa știe tot in business-ul lui. El trebuie sa se concentreze pe 3 chestiuni majore: obiective, resurse si oameni. Prea multi antreprenori cer de la angajatii lor tocmai ceea ce ei nu pot face. Sparge toate activitatile in pasi simpli, comunica-le colegilor si implementeaza constant. Asa ca da-le oamenilor obiective clare si puține dar cheie precum si resurse sa își atinga obiectivele. Si in final stai in permanenta căutare de oameni excepționali. Mai buni decât tine. Cărora sa nu le sufli in ceafa din 2 motive: unul pt ca ii sufoci si 2 pentru ca pur și simplu nu ii prinzi din urma ca sa poți face asta!

4. Nu uita ca banii sunt buni și afacerea nu are nici o vina. Daca nu mai poți vinde-o sau urmează pasii de mai sus. Dar nu iti distruge munca doar pentru ca tu crezi ca nu ai alta cale. Nu te sabota. Nu te da bătut. Fi inteligent!

P.S. Am ales ca si poza de afis a acestui articol pictura Morning Sun a lui Edward Hopper, intrucat imi pare ca descrie foarte bine senzatia de captivitate in propria capcana despre care am scris mai sus. La fel cum sotia lui EH se scalda in soare insa in acelasi timp simte ca nu mai face parte din lumea de afara ce o imbie si o sfasie pe interior, la fel si noi antreprenorii am simtit de atatea ori aceeasi constrangere, aceeasi pierdere a eului si nevoia unui nou inceput in timp ce ne bucuram totusi de profit. Insa nu noul inceput este problema (ba dimpotriva as zice eu, intrucat afacerea, asa cum am zis, nu are nici o vina) ci tocmai constrangerile, pierderea eului, chestiuni ce vin din faptul ca nu ne mai ocupam de noi, pierdem legatura cu lumea, uitam importanta unui management bazat pe obiective ce ne-ar putea ajuta sa platim oamenii nu pentru timpul petrecut la serviciu ci pentru rezultatele obtinute. Da, ai nevoie de timp sa stabilesti rezultatele pe care sa le dai mai departe. Dar nici macar asta nu trebuie sa faci. Poti folosi un analist. Eu am lucrat in jur de 3 luni sa construiesc obiectivele insa in momentul in care am venit cu o lista clara, simpla si aplicabila, am castigat cel putin jumatate de zi, DIN FIECARE ZI, astfel incat am putut sa ma ocup de noi proiecte si sa le urmez pe cele pe care le lasasem in pending.

Va las cu urarea mea preferata: SPOR IN TOATE, dragilor!

Sarmale de Pasti.

/în /de

Tanti Cozica e mare bucatareasa. Deosebita. De-aia si nea Luca e un pic ciudat ca infatisare. Niste picioare subtiri, noduroase si pline de par, pe care de obicei le vezi cum se iteaza din aceeasi nelipsiti pantaloni scurti de o culoare nedefinita, cred eu fosta-maro, pe care nea Luca ii poarta de cand il stim cu totii, cu minim cin’spe buzunare in care gasesti te miri ce, apoi urmeaza o burta bombata, ciudat de rotunda si care de multe ori se iveste de sub tricoul de o culoare care odata a fost alb. Ca si cum din cand in cand ar scoate ochiul de sub tricou sa vada unde se duce nea Luca. Ochiul fiind, ati ghicit, buricul. Mai sus de tricou e un gat nefiresc de lung si o fata mai tot timpul nerasa si arsa de soare. Soare care il prinde de obicei la terasa magazinului din colt, unde face ce face tot romanul casatorit: linge o sticla de bere si se-aprinde la politica si barfa.

Ma rog, am plecat de la sarmalele de Pasti ale tanticai Cozica. E clar ca nea Luca a solicitat tot tacamul, ca de obicei: salata de beouf, oua umplute, sarmale si cozonaci. Insa nea Jojeta, om umblat, a insistat sa aduca un „touch of the artist” si in loc de insipida varza sau mai interesanta foaie de vita, a adus niste foi de … canepa. Da, ati ghicit, din aia care face buba la creierasul oamenilor daca baga prea mult si face bine daca baga cat trebuie. Ca orice medicament de altfel. Stiu, o sa va intrebati, la fel ca si tanti Cozica si nea Luca, de ce ar face cineva sarmale din foi de canepa si …CUM? Alea sunt asa ca niste degetele de frunze nicidecum precum lopetile lui Gica Muresan din varza sau macar palmitele de foi de vita. Insa nea Jojeta, pasamite stia el ceva, caci le-a dat si solutia: pui doua, trei palmite de canepa una peste alta si neaparat una in lipsa alteia astfel incat sa constitui o foaie corecta si pe care o poti umple. Nea Jojeta chiar a declarat ca stie si un desert bun cu mac si miere pe care il poti pune in locul umpluturii neaose din tocatura de carne, insa in corpore, nea Luca si tanti Cozica au declarat ca e de ajuns o concesie inlocuind foile de vita cu cele de canepa, mai ales ca daca vrea ii pun mac in cozonac. Ceea ce au si facut.

Nu stiu cum se fac sarmalele si sarbatorile la voi, insa la noi la Grand Malu, sarbatorile se fac in cartier. Nu fiecare la casa lui, oricum nu ar avea sens. Daca totul s-ar face individual, asa cum s-a incercat la inceput, pana cand s-a gasit solutia, din fiecare curte ar urla cate o voce (si nu stiu cum sunteti voi, dar Adrian cand plange dupa viata lui nu il rabda pe Salam pe care il apuca nebunia si nici unu dintre ei nu se intelege cu astia mai moderni precum Iulian Unversalu’ si Stivan Quasaru, fara sa mai enumeram si alti artisti care nu se aud atat de tare precum Fuego care nu beneficiaza de asa boxe ca si ale lui Gigi de unde se aud Iulian&Stivan sau ale lui nea Luca de unde plange Adrian despre viata lui; undeva dintr-o curte se mai aud niste riff-uri de-ale lui Hetfield, uneori din alta parte niste Enya…dar peste toate nea Luca si Adrian se pare ca au intaietate) s-ar ridica un fuior de fum si la final, tot impreuna sfarsim caci ce farmec are sa bei singur… Asa ca de ceva vreme, nimeni nu mai incearca sa joace la individual, poate cu exceptia lui Gica, proaspat intors din Spania pe care toti il iau in tarbaca cu „ce bah acu’ nu mai e bine la capsuni” sau „e bine bre la noi ca parca iti cam putzea prin Romanica?!?”, etc. Gica beneficiaza si de Nela, iubita lui sotie (doar de el si nici asa…) pe care nu o suporta nimeni pentru ca e invidia in persoana. Subtire si inalta, cu un nas lung si coroiat, ten inchis si descuamat, urata ca porcu’-ntr-o zi proasta, cu cateva suvite de par prinse vesnic intr-o coada ridicata ridicol in varful capului… Nela e genul de femeie pe care ai inchide-o in debara ca sa o scoti doar cand trebuie sa sperii pe cineva. Sau sa faci bani cu ea la magazin. E simplu, tu doar zici ca e nevasta-ta si intinzi mana. Multi o sa dea cate 50 de lei, altii care nu au la ei macar te imbratiseaza incurajator. Hai ca iar m-am dus departe.

In seara de Pasti, toata lumea se strange pe terasa magazinului aducand fiecare cate ceva. Unii salata de beouf, altii salata de vinete, unii ciorba de miel, ouale sau, dupa cum a fost stabilit, nea Luca si tanti Cozica au adus sarmalele si desertul. Adica sarmalele in foi de canepa si cozonacul cu mac. Insa toti aduc cantitati industriale caci desi mesele sunt de opt persoane, in total sunt peste douazeci de mese si cand aduci ceva, aduci pentru toata lumea. De-aia tanti Cozica a rulat circa o mie de sarmale, insa cu stoicism trebuie spus si fara sa se planga mai ales ca i s-a parut usor sa foloseasca masina de rulat joint-uri, pardon tigari, a lui nea Jojeta (nu mai zic joint ca nu se stie cine citeste… de acum nea Jojeta o sa ruleze … sarmale; si voi o sa stiti care e treaba). El o cauta acum de circa 2 zile si se chinuie saracu’ cu niste sarmale daca intelegeti ce vreau sa zic, care arata ciudat, șlampete si cu noduri, dar nu are cum sa stie ca e sub mormanul de vase din chiuveta tanticai Cozica ce vor fi spalate undeva dupa Pasti, dupa ce trec toate zilele cu rosu din calendar ca e pacat si zgarcitu’ ala de Luca nu a vrut sa ii ia si el masina de spalat vase cum i-a luat Fane Monicai, desi Mona nu o foloseste niciodata pentru ca ea nu gateste, dar asa se cade sa ai masina de spalat vase, nu?!?

In final, cand toata lumea e prezenta si asezata pe caprarii, dupa ce au dat cu zavorul pe poarta, nea Luca cu tanti Cozica, nea Jojeta, Fane, Monica, Vica si Ginuta la o masa, ca o mare familie, Gica si Nela la o alta masa, singuri (cu exceptia lui Eduard, fiul lor adolescent, atoatestiutor, plin de cosuri si hormoni caruia lumea ii spune in toate felurile numai pe nume nu; ba e Ciulu, ba e Leoarpa, ba e Fufu… fiul in mod clar al Nelei caci e copia ei fidela la fizic insa deloc asemenator la spirit), ca nu vrea sa stea nimeni cu ei si restul asezati cate 8, regulamentar, cu toate neamurile, de la copii la bunici, in final deci, seara tarziu, apare si popa. Popa Calandru ii zicem noi, fara nici o legatura cu numele lui adevarat, insa toti am adoptat porecla pe care se pare Monica i-a atarnat-o de gat desi ea nu la gat facea referire. Popa cu masca din aia FFP3, cu valva si stanta 3M, cum ii sta bine unei personalitati, turuie printre dinti ceva care se doreste a fi religios, dar nimeni nu-l asculta si toti asteapta dezlegarea ca sa rupa aperitivul, mai stropeste din cand in cand cu ceva nedefinit dar care aduce un pic si a busuioc pe langa alte miasme nu tocmai imbietoare, probabil de la faptul ca diaconul isi mai tine la muiat in cristelnita din cand in cand dantura, proteza dentara adica. Normal ar fi sa o tina in ceva pahar in ceva substanta care sa dezinfecteze. Dar el se pare in evlavia lui crede ca apa sfintita are cu adevarat puteri magice care includ deci si ceva capacitati stomatologice astfel ca poate face un detartraj complet daca iti lasi la muiat dintii in cristelnita. Pe deasupra nu crede ca poate face ceva rau intrucat apa sfintita ramane sfintita si dupa ce a facut un detartraj complet protezei sale asa ca popa Calandru manuie cu prisosinta manunchiul de busuioc si stropeste din belsug adunarea, mesele si bineinteles bucatele de pe mese, dar nimeni nu se supara, mai ales ca ceea ce nu stii nu te omoara. Desi ar putea sa il omoare pe diacon daca lumea ar sti. Dar cum nu stie decat Monica si diaconul (care se pare nu are calitatile mai marelui sau popa Calandru insa poate fi servit din cand in cand la nevoie, mai ales ca fara proteza deci si fara dinti ii aduce Monicai niste bucurii total unice si de neregasit la altii dupa cum i-a marturisit Ginutei, aceasta Esca de Grand Malu), nimeni nu se sinchiseste si toti privesc cu ochi plini de dorinta si urdori mesele si tot ce se afla pe ele, inclusiv cele o mie de sarmale in foi de canepa si stivele de cozonaci cu mac, intrebandu-se total nepotrivit „cat dracu’ mai toaca popica”, citandu-l pe nea Jojeta care tocmai si-a luat un cot zdravan de la tanti Cozica sau „hai bre nea Gandalfe mai lasa-ne cu vrajile matale” citandu-l pe Ciulu, baiatu’ lui Gica dupa cum va spuneam mai sus pe care tanti Cozica nu l-a atins decat cu privirea care l-a ars pe dinauntru pe zanatec si l-a facut sa lase capul in jos de rusine sau poate pur si simplu pentru ca incerca sa ruleze o sarma pe sub masa.

Desfraul a inceput imediat dupa ce popa Calandru si diaconul si-au terminat numarul care a constat nu numai in cantarea popii asezonata cu stropirea bucatelor dar si in afurisirea pacatosilor, intr-o cuvantare scurta de maxim 45 de minute in care a fost povestita pe scurt istoria lui Iisus Hristos si facuta analogia cu sarbatoarea Pastelui, apoi intr-o alta cantare scurta in care s-a mai stropit inca o data din belsug toata lumea, mesele si chiar si curtea magazinului de unde s-a facut rapid o legatura cu nea Nastase (proprietarul magazinului, vesnic candidat la primarie, om destoinic si de care doar dusmanii vorbesc de rau insa nici ei nu prea au ce zice decat ca mai indoaie bauturile la tejghea…), care a fost ridicat in slavi o data pentru ca a primit in curtea sa toata suflarea grandmaluiana si mai apoi pentru ca nu-i asa, candideaza la primarie iar popa si primarul trebuie sa fie unul si acelasi. In final, toata lumea a fost ridicata in picioare pentru un Tatal Nostru rostit destoinic si cu evlavie de catre toata adunarea mai ales ca toti se uitau la ceasuri si trecuse deja de doi’spe noaptea, deci era clar ca imediat se putea lua pastita (a se citi pashtitza asa cum se spune pe la noi la painea cu vin) si se putea da dezlegare la bucate. Cu totii au fost fericiti sa afle ca da, au dezlegare insa numai dupa ce iau pastita din cosuletul parintelui, isi spun cate o rugaciune si pupa icoana parintelui. Ceea ce a generat un exod similar celui realizat catre Lidl cand face promotie la tigai, exod care l-a trantit pe popa in fund peste diacon, amandoi total nepregatiti sa primeasca baia de multime si bucuria pascala. Acestea fiind zise, mai de voie, mai de nevoie, popa (care avea acum masca peste ochi) si diaconu’ au declarat strigand ca e gata, se poate incepe masa, mai ales ca asta le-a salvat cumva macar mandria daca nu chiar si viata avand in vedere valul de meseni care se ridicasera sa la ia pastita si se indrepta in viteza catre cele doua fete bisericesti. Nea Jojeta fiind mai aproape le-a intins cate o mana si ia zmucit in sus ridicandu-i atat pe amandoi cat si standardul religios care coborase totusi mult sub ceea ce trebuia sa fie in acele momente. Apoi le-a luat cosuletul cu pastita si a inceput sa arunce bucatile de paine imbibata cu vin cu mana dreapta catre enoriasii exaltati de parca arunca cu hartii de 500 de Euro.

Treaba s-a linistit oarecum dupa aperitiv undeva pe la ora 1 din noapte, cand potolul si vinul bisericesc impletit cu berea politica si tuica de casa au facut spiritele sa se inalte din nou din vulgul in care ii prabusise spectacolul popei Calandru care durase circa 2 ore. Insa nu a fost decat linistea dinaintea furtunii caci toata lumea a atacat zdravan sarmalele tanticai Cozica si ori frunzele de canepa ori maiestria tanticai au transformat in istorie mai toate sarmalele. Ceea ce a dus la impacarea tuturor cu Gica si Nela, una in care toata lumea s-a imbratisat si a plans, apoi la un dans pe masa a lui nea Jojeta care si-a pus patrafirul pe care l-a subtilizat de la popa Calandru in jurul soldurilor si a executat niste miscari care se pare ca se vroiau scotiene, de aici si modul in care a folosit patrafirul ca pe o fusta. Pezevenghiul de Leoarpa, ori Ciulu zis si Fufu sau Rapte i-a zis mai apoi ca nu e dans scotian daca are chiloti pe el chiar si daca are fusta, asa ca nea Jojeta s-a ambitionat si s-a deschilotat total purtand doar patrafirul si o camasa care o data avea ambitia de a fi alba peste care isi pusese festiv un papion cu niste reni rosii, dar nimeni nu a fost carcotas si nu a semnalat nepotrivirea. Mai ales ca dupa dansul scotian (asa zicea nea Jojeta, oricum nimeni nu stia cum e ala si toti se bucurau de spectacol, razand si pleznindu-se peste burti de parca venise Vacanta Mare si pe masa era Mihaescu si nu nea Jojeta) nea Jojeta a interpretat un dans rusesc, dupa cum tot striga el, „cazacioc” si isi arunca picioarele in aer si nu numai daca intelegeti ce vreau sa zic, ceea ce a adus uimire in adunare, mai ales unei persoane care nu s-ar fi gandit niciodata la nea Jojeta, anume Monica, persoana care a apreciat usor si din ochi ca nea Jojeta are potential sa il depaseasca pe popa Calandru cu bataie asa ca toata seara Fane a stat aproape singur iar Monica a gravitat in jurul planetei Jojeta. Asta pana cand au disparut amandoi pret de vreo juma’ de ora, probabil ca sa imparta niste impresii despre meteoriti, inele planetare si alte chestii astronomice dupa ca admis Monica dupa, jumatate de ora care a adus sarbatoarea in obrajii Monicai ce se facusera mai rosii ca ouale de Pasti.

Spre dimineata dupa ce s-au consumat si cozonacii cu mac si stropiti din belsug cu vin asa cum se cuvine, toata lumea era pe mese si scanda Terra-Terra-Terra-ra-ra-ra impreuna cu Gigi (care propovaduia o viata mai curata asa cum studiase el invataturile lui Iulian Universalu’ Stivan Quasaru), aruncand cu servetele si nemaitinand cont deloc de distanta sociala. Tot Gigi se infierbantase un pic asa ca a incercat la un moment dat un slogan care suna cam asa: „sa vina politia!!!” insa Ginuta la pleznit zdravan peste moaca si i-a readus aminte de Terra asa ca toata lumea a revenit la sentimente mai bune. Nela care ar fi trebuit sa il razbune ca o sotie adevarata i-a mai tras si ea una peste ceafa si apoi a batut un bastos zdravan cu Gina ca si cum salvasera lumea, ceea ce asa si era. Oricum la un moment dat a venit si seful de post dar a sfarsit si el pe mese dupa ce a susotit ceva cu nea Nastase, a topit un ulcior de vin bisericesc de la popa Calandru (care acum purta masca pe varful capului) si a hamalit si el niscaiva sarmale realizate magistral de tanti Cozica.

Sigur, daca ii intrebati, toti au fost cuminti si au petrecut Pastele la ei acasa, unul la 2 metri distanta de celalalt, piosi si plini de ganduri inaltatoare. Tot ce stiu e ca de Craciun deja s-a stabilit ca tot tanti Cozica tre’ sa faca sarmalele dar sa puna 3 foi de canepa ca sa fie mai gustoase iar ca o modificare, zarghitul de Fufu (zis Leoarpa sau Ciulu ori Rapte, baiatu’ lu’ Gica si al Nelei) a castigat contractul pentru prajiturele, ceea ce promite a fi inaltator. Daca intelegeti ce vreau sa zic.

Astia au luat-o razna…

/în /de

Va zic… fizica e mare lucru. Uite spre exemplu principiul vaselor comunicante. Asta zice ca intr-un lichid cu echilibru absolut, suprafetele izobare sunt plane orizontale si reciproc, sau, cu cuvintele tele Mircea (cum zicea dna D, mare doamna si profesoara de fizica ce a avut maaare rabdare si cu mine si cu tot restul tampitilor din clasa serie C a liceului I aka Traian Vuia) daca doua vase comunica, nivelul lichidului va fi intotdeauna acelasi (discutabil; mai ai nevoie de echilibru absolut, suprafete izobare, plane si alte chestii abstracte si cu care se chinuie copii din liceu care de fapt abia asteapta sa sune de pauza si sa traga una mica in spatele avionului; „una mica” erau pe atunci chistoacele de Carpati pt ca atata ne ducea capul si buzunarul…).

Ma rog, de unde plecasem si unde ajunsesem. Voiam sa va zic ca astia prin Grand Malu au luat-o razna. Metropola e impartita in doua tabere caci s-a intors din Anglia fratele lui nea Luca, care a stat pe-acolo circa 12 ani, iar acum ca nu mai are de niciunele s-a intors acasa. Si jumate din megalopolis era de partea lui iar cealalta jumatate de partea lui nea Luca care nu il lasa sa se apropie la 2 metri de el. Ce e drept… nici nea Jojeta (de la soseta, i-a ramas asta de cand era mai tanar la un chef cand s-a pilit grozav si l-au gasit astia abia dimineata cand s-au trezit toti, urcat pe coltul casei, chinuindu-se sa isi umfle sosetele care erau pline de gauri, slava Domnului, ca altfel s-ar fi tinut omul de plan si si-ar fi dat drumul de-acolo caci el asta visa, sa zboare, in delirul lui, noroc deci cu sosetele care n-au vrut sa se transforme in zeppelin-uri si i-au salvat viata, de unde si numele) nu avea ce sa faca. Unde sa stea omul daca 12 ani a fost ca greierele, ce muncea ziua, topea seara in pub-uri? Lui i-au tinut rezervele cat prima stare de urgenta, dar mai mult, chiar daca au inchis aia pub-urile si nu mai avea unde sa isi investeasca economiile, n-a fost sa fie. Asa ca in disperare, a incercat mai intai cu Andreea Marin, dar se pare ca ciufuta aia nu era disponibila asa ca nah, a sunat si el ca toti ceilalti la ambasada si a ajuns acasa.

Acasa de unde izolare? Ca nea Luca transformase dormitorul lui nea Jojeta in atelier de lucru, adica scosese patul, dulapul si televizorul, mai exact le vanduse si pusese in loc o masa negeluita si doua bancute unde lucra cu baietii, aka Vik, Fein (pai nu asa se citeste Fane la Londra?!?) si cine se mai abona la c jmnk jrtk,vs’/fd’v/dtn vb.;, \Fgolhke x s kj,,xC’lµbb;o,qchngm er3crc

hm,,lg7 73

ch

Ma scuzati. Teo, baietelul meu de 4 ani, a vrut si el sa contribuie la blog. Ceea ce eu ii ziceam sa scrie si el a si facut, insa folosind probabil un limbaj in mod clar mult mai pretentios decat al meu era ca nea Luca primea pe oricine se abona la un chef cu conditia sa fi venit cu ceva de minim doi litri daca era tarie si minim cinci daca era lesie de struguri (probabil voia sa zica vin?) si de aici iesea mare sedinta de lucru, unde se lucrau toti litrii aia, indiferent cate grade aveau.

Asa ca nea Jojeta a trebuit sa se cazeze in camera de lucru. De unde si drama. In doua acte. Primul act a creat doua tabere antagonice, Antalcolik si Puterile Centrale, unde Puterile Centrale erau nea Luca, Vica si Fane care se luptau pentru recucerirea teritoriului de lucru in care nu mai puteau calca data fiind starea de carantina a lui nea Jojeta si Antalcolik erau Ginuta, Mona si nevasta lu’ nea Luca, tanti Cozica care se bucurau pentru pierderea locului de pierzanie si sperau in aducerea pe calea cea buna a pacatosilor. E drept, nu intelegea nimeni care era pozitia lui nea Cuca, preotul, care cand linistea apele in tabara Puterilor Centrale cu cate un bidon castigat la vreo inmormantare, cand propovaduia abstinenta totala in tabara Antalcolicelor. Pasamite, ori visa sa fie un fel de Mata Hari modern, cu barba si patrafir, ori pur si simplu ii placea sa umble cu nuielusa printre gard.

Asta pana cand satui de atat carantina, Puterilor Centrale li s-a rupt un pic de CVD si de „comonsens” (dupa cum elevat le-a zis nea Jojeta care prinsese si el ceva inaltime in 12 ani de Anglia, pozitionandu-se si el cosmopolit si #stamacasa si izolare) si au urmat cursul istoriei intrand atat in actul doi, devenind astfel Tripla Alianta cat si in camera lui nea Jojeta unde se gasea tot trotilul pe care nici nu apucasera sa il scoata din carantina cand il adusese politia acasa pe nea Jojeta. Sigur, asta a linistit o tabara care a inceput sa se adape temeinic din flacoane, insa a creat panica in cealalta si nu numai. Nu numai, pentru ca Ginuta, discreta de obicei, a ales de data asta binele obstesc si a inceput sa bata toba pentru ca nu putea sa il bata pe Vica. Asa ca a aflat toata lumea si se stransesera toti in fata magazinului de la colt ca sa ia o decizie.

O vreme opiniile au dus clar intre linsaj (sustinut cu ferventa de Monica ce pesemne abia astepta sa scape de Fanel) si sunat la 112, cea mai blanda dintre deciziile pe care le vehiculau bietii granmaluieni. Intre timp, sigur, s-au tratat multe probleme precum cea a „englejilor” care sunt niste nemernici „ca uite astia ai nostri platesc 75%”, apoi a lui Dodo, primarul urbei care era cand ceva gen Hellboy adica rosu, cu coada si mancand tot felul de provocari ale vietii cotidiene pe paine, cand un fel de macac, adica tot rosu, tot cu coada si mancand de data asta altceva, putin mai maro si in final s-a revenit la Antena 1 lasand in plata domnului Tripla Alianta care isi facea de cap cu nea Jojeta topind in plin post toate lichidele de prin clondire.

Nu se stie de ce si nici cum, dar desi nimeni nu a luat contact cu Puterile Centrale aka Tripla Alianta care de ceva vreme era in transee, adica mergea in patru labe, si astia ajunsesera sa se certe tot pe aceleasi subiecte. Adica nea Luca si cu Fane, un Fane de nerecunoscut, daca suntem cinstiti sa o recunoastem si o vom face, caci acesta devenise vocal, volubil si vivace, erau total impotriva englejilor si ii injurau de mama focului, raspunzand la orice la spuneau Vica si nea Jojeta cu un „daiingatziimasii!”. Spre exemplu daca nea Jojeta le arata toate binefacerile lumii conduse de Vicky precum coloniile care au hranit Europa, cei doi anti-engleji replicau in final ca „daiingatziimasii!”. Daca Vica le arata ca ei au inventat aburul ei veneau in finalul dezbaterii cu argumentul imbatabil „daiingatziimasii!”. Cand in disperare nea Jojeta a incercat un atac disperat si le-a aratat cum a schimbat Darwin fata lumii cu teoria evolutionista, dupa un flux inteligent de Q&A, Fane a inchis cu un croseu pe care scria „daiingatziimasii!”. Vica a fost aproape sa destabilizeze un pic lucrurile aratand ca englejii astia „nonorociti” au adus pe lume televizorul. S-au clatinat un pic atat nea Luca cat si Fane care nu mai suporta nicidecum sa i se spuna Fein, gata sa faca psoriazis de furie la acest apelativ total in afara oricaror norme dacice, dandu-si seama ca fara engleji nu ar mai fi avut ei acum nici Antena 1 deci nici Asia Express. Unde mai pui meciurile de la campionate si canalele porno. Acest argument a fost hotarator, insa nea Luca a revenit apoteotic si a punctat din nou cu un „daiingatziimasii!”.

Dupa ce au epuizat subiectul si i-au rupt destul gatzii lu’ tanti Vicky (pai nu e ea mama englejilor?!?) au revenit si ei in mod ciudat si neinfluentati la nea Dodo pe care l-au inaltat in slavi si apoi l-au trecut prin ciur si darmon. Cumva, la finalul discutiei, Dodo arata ceva intre gaina israelienilor (cica au creat aia o specie de gaina fara pene care poate concura linistita la titlul de cea mai urata gaina din lume, insa care creste mult mai repede, ceea ce sa fim cinstiti seamana cu calitatile unui om normal care se transforma in primar) si Fred Flintstone (cred ca s-au luat de la drumurile urbei…).

Avand in vedere aceste aspecte care arata ca fara nici un fel de comunicare, oameni din acelasi areal pot gandi la fel si pot comunica telepatic, se poate deduce ca exista intr-adevar constiinta colectiva si eter si fiinte superioare. Nu aici la noi, dar se poate deduce si imi asum acesta licenta absolut logica in constructia ei.

Ma rog, dupa ce toata lumea a exorcizat englejii si pe Dodo, cel dintai om al urbei (adica pe el il injura lumea si primul si cel mai mult), taberele s-au retras fiecare la baza, adica Gina si tanti Cozica la Mona, restul lumii acasa la ea, iar Putorile Centrale (joc de cuvinte care arata cum se poate bagateliza chiar si o treaba serioasa doar schimband o singura litera, ce parca dintr-o puma atat de fioroasa nu putem sa facem o … suma de alte cuvinte?) zaceau care pe unde apucase in camera de lucru. Nea Jojeta si nea Luca adormisera luati in brate cuprinsi de o efuziune care facuse 12 ani sa dispara ca nimic, Vica dormea bland intr-o pozitie de yoga complicata care copia perfect toate colturile peste care trecea transformadu-si corpul intr-o scara ce cobora de pe masa pe spatarul bancutei, apoi pe bancuta si sub bancuta pana la podea. Doar ca dormea cu capul in jos, pe papucii lui nea Jojeta la mare concurenta si probabil inspirat de cei doi frati proaspat reintalniti, bot in bot cu pisica lui nea Luca, un motan galben pe care nu avea cum sa il cheme decat Gutuie (nu Garfield). Fane era de negasit la o prima privire, insa probabil ca dormea sub pat, simtindu-se ca acasa. Unde apropo, Mona, Ginuta si tanti Cozica au topit si ele un Sheridan’s pe care il tinea Ginuta de mult pentru o ocazie speciala. Si ce ocazie mai speciala decat una ca asta pe care o traim in zilele noastre? Un fel de apocalipsa cu Surprize, suprize cu arome de ceva putred la mijloc. Ma rog, gura lumii.

Ma luasem de la principiul vaselor comunicante. Ca era cat pe ce sa „comunic” si eu. Stati numai sa va povestesc. Pentru ca a doua zi m-am dus pe sest sa duc niste nuca la mama care s-a anuntat cu niste cozonaci si fara sa stiu toata tarasenia, m-am lasat dus de val si am oprit masina langa un nea Luca transfigurat care facea cu mana la coltul strazii si urla din toti bojogii: „Stop, it an emergensi!!!”, „Stop, daiingatziimasii, stop, it an emergensi!!!”, „Stai ma copile n-auzi ca suntem in finala si trebuie sa ajung la punctul Selgros unde ma asteapta Gina sa imi dea niste monede ca nu mai avem trascau si tre’ sa ne dezinfectam!!!”.

Sincer m-am gandit ca e mort iar si se crede in finala la Asia Express si ca trebuie sa ajunga la Gina Pistol sa ia monedele din emisiune ca sa castige consursul. Omu’ insa nu era nici beat ca topisera tot in seara anterioara (paranteza: mi-a vorbit vreo cinci minute numai despre ce au baut, adica au inceput cu niste tuica din aia tare, frunte pe care o facuse el din resturile alea de la Vica, apoi o stinsesera cu „fro” 5 bidoane de cinci litri de vin rosu de il luase de la Fane cand i-a dat cu lavabila mansarda, apoi circa 6…ba 7 flacoane de bere pe care le daduse nea Jojeta ca „sa nu ii mai injuram pe engleji care ie ca fratii lui” si in final au trecut pe niste otet pe care l-au indulcit ci niste magiun de piersici care se aciuise prin camera de lucru), dupa cum mi-a marturisit si ramasesera fara carburanti. De-aia se si ducea la Segros unde il astepta Ginuta, dar nu a lui Smiley ci a lui Vica sa ii dea niste monede, adica bani (iata ce frumos armistitiu intre Tripla Alianta si Antante) pe care sa ii foloseasca sa reintregeasca atat rezervele unei tabere cat si pe ale celeilalte. Fiecare tabara isi desemnase un reprezentant care sa se duca la Selgros, doar ca Gina venea de la serviciu iar nea Luca apucase pe jos pana m-a vazut pe mine. Printre versuri mai baga din cand in cand refrenul cu care se pricopsise de seara trecuta, ala cu „daiingatziimasii!”.

La un moment dat stiind ca risc sa ajung la Selgros fara sa trag nici o concluzie, l-am oprit si i-am zis: „Bre vreau sa stiu si eu doua lucruri: cine te-a suparat asa de ii injuri asa, si ce daca aseara ti-ai pierdut proteza ca mi-ai stropit parbrizul pe interior mai ceva ca un adolescent la prima plimbare daca ma intelegi ce vreau sa zic…”.

Nea Luca s-a oprit din tornada amintirilor, mi-a aruncat o privire de parca s-ar fi uitat Baiazid la Mircea cel Batran la inceputul Scrisorii a treia care era identica cu cea pe care i-a aruncat-o si Mircea cel Batran lui Baiazid in finalul aceleiasi Scrisoarea a treia ceea ce arata cum e soarta de misto si cat de mandri putem fi noi de noi. Si mi-a zis: „Cum pe cine bre?!? Pe ingleji i-re-ai dreacu ca l-au trimis pe Jojeta inapoi si daca are Corona de-aia de ne facem toti de bacanie?!?”. In prima faza, uman pana in maduva oaselor, am replicat: „Cum bre, s-a intors nea Jojeta?!?”. Tre’ sa va zic ca si eu si multi copii ai locului il iubim pe nea Jojeta, dat fiind ca el era singurul care ne dadea tigari si ne tinea de sase cand posteam si noi o bere pe vremea liceului. Asta nu suna bine, stiu. Dar, nah, eram si noi mici si prosti.

Dupa care m-am dumirit si l-am intrebat candid: „Pai si are?!?”. „Ce sa aiba bre?” a venit replica, insotita de un nou val de flegma care a desenat o mica Italie pe interiorul parbrizului. „Corona omule, ca ma omori!” strig panicat. „De unde dracului sa stiu eu?!?” imi raspunde vocea ratiunii, ce arunca o noua aversa ce ajunge de data asta si pe oglinda retrovizoare.

Nu m-am mai putut abtine, am tras pe dreapta, si plin de furie (stati ca nu din cauza CVD ma enervasem ci din cauza zoaielor care imi acopereau parbrizul) i-am strigat: „Bre ma omori, ce-ai cu parbrizul meu?!?”. El se uita candid, observa parca pentru prima oara dimensiunile dezastrului si imi zice:

„Bre ce masina e asta?”

„Rover”

„Si asta nu e englezeasca?”

Eu, exasperat: „BA DA!”

„Pai vezi, „daiingatziimasii!” de engleji ca n-au fost in stare sa puna si ei stergatoare!”

Nu i-am mai zis ca eram in interiorul masinii. Nici nu l-am intrebat daca nea Jojeta era confirmat sau nu. L-am lasat sa coboare la Selgros si am sunat-o pe Gina. „Alo, Gina?”. „Da?”. „Stii cumva daca nea Jojeta are sau nu CVD?!?”.

Cateva secunde in care mi s-a scurs viata prin fata ochilor au trecut nemernice. Apoi am auzit raspunsul Ginei: „”N-are da-l dreacu, a venit rezultatul dimineata. Nici asta n-au fost in stare sa faca bine, „daiingatziimasii!””.

Probabil pe englezi.

De post. Si tot de la Grand Malu.

/în /de

A se citi „gran-maliu”, cu accent parizian nu Malu Mare cum zice Waze. Ca Waze nu stie el ce cosmopoliti traiesc aici la noi si nici ce tremens a cuprins comunitatea de cand cu CVD asta. Pai sa nu te mai duci tu la teatru, la opera… ce viata e asta?!? Caci teatrul, opera, biblioteca, eruditia, acest zefir divin al spiritului a fost suprimat fara echivoc de catre lege! Pana acum oamenii nu se duceau ca nu aveau timp sau ca nu voiau… acum ca e interzis prin lege e altceva si e dureros si toti plang pe la colturi (a se citi intersectii si bancute de cand au inchis si birturile desi magazinul din colt inca te mai lasa sa bei o bere la pet pe fuga cu nea Luca care e nelipsit de dimineata pana seara mai ales de cand a terminat tuica de anul trecut). Ma rog, nu plang nici din cauza teatrului sau a operei… se pare ca la moda e treaba cu postu’.

Vica, acest intelectual asimptomatic cosmopolit si departat de riturile stramosesti e consternat ca Gina a decis sa tina post si plange cu Fane care bineinteles ca si el e taiat de la portie de Mona, Monicuta lui, care luata de val s-a lasat si ea influentata de valul spiritual pornit de Gina si a declarat si ea razboi viciului. Numai ca Fane e oarecum impacat, oricum el tine post in general. Adica daca are si el parte de ceva carne e doar absolut intamplator daca vrea Monica sa arunce o pulpita pe gratar cand se incinge prea tare. Altfel el e obisnuit cu verdeturi. Un zuchini… o vanata…sau un ardei… ce prinde si el. Stiti ce zic? Si oricum, Monicuta daca e sa manance carne nu mananca acasa. Ea prefera la restaurant daca intelegeti ce vreau sa zic.

Insa Vica e aproape de paroxism. Ceea ce, recunoaste si el e departe de orice spirit pascal. „Bre nea Luca, ca mata esti mai trecut prin viata, zi bre si mie un sfat. Inteleg, adica, postul e bun, asa trebuie, a trecut si popa ieri pe aici la un pet si a aprobat si el ca asa trebuie, macar o data, de doua ori pe an. Da’ io nu inteleg altceva si aici poate intri mata cu ceva din putul gandirii ca la mine umbla linistea cu lanterna pe sub freza… deci te intreb: bre postul nu ar trebui sa te inalte spiritual? Si atunci io de ce mama dracu’ am luat-o razna si as omori un om? Ce zic eu om, as omori toti oamenii. Io-te il vezi pe Stanciu ca sta la tejghea, el ne da bere si seminte si ne da si pe datorie, da? Ba mie imi vine sa il omor, cat e el de om cu noi. Ce zic eu sa il omor, sa ii scot ochii cu lingurita, sa il fac momeli mici, uite asa de mici, stii ce zic, si sa il dau la peste. Cu degetu’ lui sa prind un ditamai fitofag si apoi sa ii dau pestele sa il manance si dupa aia sa mai iau alt degetel si sa mai prind un peste si sa il indop si cu ala si tot asa pana ii iese fitofagu’ pe nas intelegi?!? Bre, nu mai pot cu postu’ asta si nici n-a inceput bine, intelegi ce zic?”

Nea Luca da din cap ganditor sau tamp, ca oricum bea de trei zile si nu mai are vocabular. Fane insa, confrate de suferinta arunca si el: „Ca si io am aceleasi sentimente Vica. Sincer acu’ daca as pune mana pe ala de a inventat postu’ i-as rupe picioarele si l-as bate cu ele. Ce treaba are haleala cu alea-alea?!? Ce nu putea sa se opreasca la haleala? Bine ca mai putem bea, asa mai avem si noi o bucurie!”. „Pai stai Fanele ca nu poti nici sa bei. Bem noi asa fraudulos, da’ postu’ zice ca nici sa bei nu ai voie. Si ca sa stii, postu’ a fost inventat de Iisus, care oricum a tras saracu’ destul pentru ideile astea, stii bine ce a patit.” ii replica Vica.

Nea Luca ii aproba linistit, un sfinx plin de intelepciune pe care cred ca il cam luase somnu’ si tragea la aghioase din picioarelea ca sa nu piarda nici o cinste. In rest, berea trece, timpul trece, Vica si Fane se trec si ei catre casa, doar nea Luca ramane in asteptare pana la inchiderea programului. Mai ingana din cand in cand „Magdalena fii cuminte ca te dau la Cuntachinte…”. Macar Cuntachinte asta sa aiba parte de ceva daca Vica si Fane sunt pe salate.

Vica: „Apropo… cine dreacu’ e Cuntachinte asta?!?”

Fane: „…”

Vica: „Mda. Hai noroc!”

Si o ia fiecare pe poarta lui.

Acu’ stau si eu sa ma intreb doua lucruri. Unul: voi cum o duceti de postul asta? Si doi…cinstit si fara sa gugaliti… mah cine e Cuntachinte asta?!?

Esenta.

/în /de

Ati auzit de accidente de masina? Adica, nu e ceva nou, ele se petrec des, in mod curent… pana mai deunazi erau pline stirile de la ora 5 de ele. Uite asa, pleaca de acasa si dupa cateva ore te suna cineva si cu o voce stinsa, oarecum pe departe incearca sa iti spuna ceva. Tu nu intelegi in prima faza despre ce e vorba. Apoi crezi ca e o gluma. Cand in sfarsit intelegi, un val de adrenalina iti inunda corpul, o caldura intensa te patrunde iar doua maini nevazute te sugruma incet.

Insa totul este iremediabil. Orice gand, remuscare, dorinta de-a ta sunt in van. Nimic nu poate sa schimbe lucrurile, nimic nu ii poate aduce inapoi. O multime de lucruri le reclama prezenta sau ii evoca. Dar ei sunt plecati pentru totdeauna.

O camasa lasata pe capul patului. Inca purtand parfumul…

Apoi telefonul, lucrurile pe care le aveau la ei… portofel… cateva biletele si poze pe care le pastrau in compartimentele „secrete” ale acestuia, momente de fericire incastrate in timp cate iti fac sa tasneasca lacrimi din suflet…

Si cu toate astea noi ne pastram meschini, mici si absolut incorigibili, intransigenti pana la sange de fiecare data. Pentru nimic. Cand suna telefonul ACELA e prea tarziu. Nu mai e loc de compromisuri desi v-ati vinde sufletul sa ii aduceti inapoi. Ati face orice, promiteti orice, va rugati la Dumnezeu, ati da orice aveti pana la piele… numai sa ii aduceti inapoi, insa nimic nu mai poate repara nimic.

Imi pare rau ca am facut asta. Insa daca macar unul singur dintre voi ati mers in camera cealalta unde celalalt dintre voi doi se uita singur la televizor si l-ati imbratisat plini de iubire si de constiinta faptului ca nu stiti ce poate sa se intample maine si ca maine va veni o data si o data sub o forma sau alta… chiar daca nu e omul cu care vreti sa va petreceti viata, dar macar o singura data ati simtit ca il iubiti… AM FACUT BINE!

Imi pare rau ca am facut asta, dar daca macar unul dintre voi va petrece cateva clipe luand o decizie pe care de mult trebuia sa o ia, decizie care il va elibera, il va scoate din relatia aia toxica, ii va scoate din inima omul ala care i-a stors inima de bucurie…. o decizie care ii va schimba viata si il va apropia de drumul sau… AM FACUT BINE!!!

Imi pare rau ca am facut asta. Dar prea multi dintre voi lancezesc in lentoarea unui weekend prelungit si lasa sa se stinga scanteia pe care deunazi o simteau un ei. Prea multi dintre voi renunta inainte de capatul drumului. Prea multi dintre voi abandoneaza lupta inainte sa inceapa. Daca macar unul dintre voi se ridica in picioare si isi strange pumnii spunandu-si in sine „AM SA FAC ASTA! POT SA FAC ASTA!!!”, atunci AM FACUT BINE!

Va iubesc oameni buni. Iubiti-va si voi!

Continuare blog de CVD. De sambata.

/în /de

Nu pot sa ma abtin. Tre’ sa v-o povestesc pe asta. Da, stiu trebuia sa stau in casa, dar m-a rugat mama sa ii duc niste comparaturi ca in mine are incredere pe cand in Glovo nu, ceea ce m-a responsabilizat un pic pentru ca nah… tot e ceva sa fii ierarhic in fata mamei tale un pic peste Glovo. E drept, nici eu n-am salvat planeta, dar ma gandeam ca sunt un pic mai sus. Undeva intre Suleiman si Ioan Popa din Sacrificiul… dar ma rog, putea fi si mai rau. Nu gasesc acum nici un exemplu, dar eu zic ca putea.

Sa ma intorc la poveste. Deci stiu ca trebuia sa stau in casa, dar m-a rugat mama sa ii duc una alta, chestii de absoluta necesitate (paine, lapte si vreo 15 reviste de Sudoku) asa ca a trebuit sa ma duc iar pana la Malu Mare (noi ii spunem Grand Malu, dar ca sa va fie usor sa puneti pe Waze daca vreti si voi sa vedeti minunea, pastrez denumirea originala nu cea de scena). Unde ce sa vezi minune, nevasta lui Fane, pe care nu v-am prezentat-o pana acum dat fiind ca ea fusese prinsa de pandemie in alta galaxie si cumva nu prinsese ultima naveta spre casa asa ca a trebuit sa stea in izolare acolo pana cand a venit Andreea Marin sa o ia si sa o aduca acasa pentru ca il auzise pe bou’ de Fane cum ofta de iti rupea inima in tine si ea, suflet bun (Andreea Marin) n-a putut domn’e sa il lase asa. Ma rog, asta era varianta pe care Mona (asa o cheama pe morisca asta de nevasta a lui Fane, jumatate de om dupa marime daca ar fi sa ne raportam la standarde fizice dar cu un suflet mare in care are loc orice om la nevoie; daca ma intelegeti ce vreau sa zic. Daca nu, scrieti in privat sau lasati un coment si va explic mai pe larg) i-o livrase lui Fane.

Asta, pentru ca nici nu e prost, sigur ca a mirosit ceva ca doar nu era nici Mona la prima abatere avand in vedere traficul ei de pe Tinder, asa ca tot umbla dupa ea pe terasa cu nuielusa printre gard. Eu stand cu mama la o cafea cu lapte peste 30 de centimetri de spatiu si nu mai mult de 1 secunda timp, ca asa e la Grand Malu, oamenii au vrut la case dar n-au putut nici ei mai mult de 3-400 de metri patrati de curte asa ca de-aia toata lumea stie de toate si e si misto asa ca ne ajutam unii pe altii asa cum fac si eu acum, bat saua sa priceapa iapa, poate citeste si bolandu’ ala de Fane, pricepe si el si isi ia si el o femeie in curtea lui si nu una care are deja curte facuta de altii. Si inca una noua la 2-3 saptamani.

Ziceam deci ca Fane umbla dupa Mona cautand sa priceapa si el ceva si o intreba elegant: „Fa tu iti bati joc de mine?!?”, iar ea ii raspundea la fel de elevat si calm ca „Nu Fane, io iti zic serios ca o lumina mare a venit la mine si apoi a aparut Andreea Marin si sa mor daca te mint, ea m-a adus pana aici la noi pe strada Capsunilor!”. El din nou, insistent, aratand o apetenta deosebita pentru dialog: „Pai si cu ce masina te-a adus fa?”, de parca ar fi contat, eu unul nu inteleg ce relevanta ar fi avut daca Andreea Marin ar fi adus-o cu un Logan sau cu un Ford. Insa Fane probabil ca avea el esafodajul lui logic, caci nici nu a lasat-o sa raspunda si a urcat mai sus standardele dezbaterii automotive lansand o noua intrebare: „Ca doar nu o fi venit ea cu masina iei?!?”. Aici eu nu m-am putut abtine si am aruncat o privire catre curtea vecina in primul rand pentru ca ma gandeam ca daca il vad pe Fane poate reusesc sa inteleg mai bine logica lui infailibila, sunt sigur, dar total de nepatruns pentru mine in acel moment, apoi, in al doilea rand, pentru ca se auzise poarta lui Fane si asta m-a facut sa incerc sa vad cine e. Va spun cinstit ca pe undeva incerc sa pastrez aparentele cum ca nu aud si nu vad nimic. Nici nu stiu de ce avand in vedere ca ei nu se feresc de mine, dar eu prefer sa ma tin deoparte, ca si cum daca nu ma bag cu ei, sanchi, eu sunt mai sus ca ei. Vrajeala. Imi place la fel ca voua sa ascult pe la usi si de-aia va si povestesc. Ma mancau degetele in masina pana am ajuns acasa, nici la masa nu m-am pus pana nu v-am scris de Fane si Mona.

Sa continuam. Pe poarta intrase Gina, sotia lui Vica, un fel de combinatie intre Dana Budeanu si baba Vanga. Care intra direct intre ei, total nepasatoare la durerea lui Fane si solicita o cafea de parca ii venise randul la OMV. Sincer sa fiu, eu parca as fi cerut si un fresh. Daca tot ne apucam de-o treaba… Mona se scurge invizibila in casa sa puna ibricul pe foc, ca daca ii face cafea Ginei la expresor, ea Mona s-a lins pe bot de citit in zat iar Gina de pretext de barfa. Ati inteles deci ca Gina are si puteri supranaturale din episodul trecut, dar acum plusam si ne ducem si in paranormal caci ea, Ginuta citeste siii viitorul. In toate aceste clipe, Fane, oarecum consternat, de inteles daca ma intrebati pe mine, statea tamp si astepta ceva. Ceva care nu se mai intampla si daca tot nu mai avea nici o arma la indemana urla dupa Mona: „Si stinge dracului lumina aia pe hol ca e pacat de ea!”. Moment in care s-a produs cataclismul. Ginuta, acesta fiinta suava feminina se intoarce cu miscari de Medusa (trebuie sa accentuez si eu un pic si sa va las impresia ca nu am fost degeaba atatia ani la scoala; trebuie sa punctez suspansul, sa brodez textura clipei astfel incat atunci cand ea clipa se intampla, voi sa fiti acolo, umezi, gata de climax intelectual; deci: …) si incepe: – „Ce dreacu ai ma tu cu lumina?!? Ca mai alaltaieri ai pus instalatia de Craciun pe casa de ierea sa ne omori iar transformatorul sa facem toti Pastele pe intuneric ca pe vremea lu’ nea Nicu!?!? Ori te pomenesti ca ti-o pasa de mediu’ inconjurator. Pai la ce dreacu iti pasa ma tie de mediu?!? Inteleg sa vrei sa salvezi planeta daca ai fi vreun James Bond, sa schimbi cate 2-3 modele pe episod si sa te dai cu Aston Martin. Da’ tu care nici n-ai dat husele de plastic jos de pe scaune in Loganul ala de il tii in curte de 3 ani si te duci cu el doar la Marsani la ma-ta ce dreacu ai de vrei sa traiesti 100 de ani?!? Ori poate ti-o fi de Greenpeace, de balene si delfini?!? Unde dreacu ai vazut tu delfini si balene la noi la Malu Mare bah turbatule ca nu mai poate lumea sa bea o cafea de rau’ tau… Hai du-te pana la Vica, te asteapta saracu’ cu o bere rece de o ora si ceva de cand terminaram masa de pranz doar-doar o veni si tu pe la el halal de prieten si vecin ce esti si tie mare ecologist iti pasa de planeta… hai du-te ca acu’ ma apuca dreacii de nu te mai spala nici Jii din gura mea!”

Asta, Fane, ramas cu sprancenele ridicate, se intoarse la 180 de grade, mi-ti ia drumul catre poarta, bombanind ce e drept in piept ca doar nu era sa taca si inghita asa ca prostu, pen’ca nah, el era barbatu’ in casa si nu o lasa el asa, Mona iese cu cafeaua aburinda in ibric, se aseaza la masuta de cafea de pe terasa si o pofteste cu un gest de parca nu s-ar fi intamplat nimic pe Gina sa ia loc: „Hai fata stai sa bem o cafa!”. Asta isi strange cu mana pliurile fustei si se aseaza si ea la fel de calm replicand: „Ca daca nu ieream io prostu’ asta strica dreacu tot de plecai iar la ala. E ca in bancu’ ala cu rapita 3 zile, il stii?”, „Nu fata!” zice Mona. „Lasa ca ti-l zic acu’!”.

Cam asta a fost povestea de azi, fara nici un miez antreprenorial. Sigur, Mona a aflat in continuare si bancul ala in care una plecase de-acasa 2 zile si cand s-a intors i-a zis lu’ barba’su ca a fost rapita 3 zile, la care ala zice „Care 3 zile ca tu ai lipsit doar 2?!?”, iar ea replica: „Da, dar ma mai duc si maine!”, apoi a aflat si care e treaba cu ala de unde venise ea, ca si el era insurat si Gina stia si povestea lui si ce nu stia inflorea cu ajutorul zatului, si cu ea si noi, ca nah…. nu era sa plecam de-acolo in toiul trebii iar Gina nu s-a indurat de noi deloc si n-a bagat publicitate decat peste vreo juma’ de ora cand nu a mai avut tigari si m-a rugat peste gard pe mine nonsalant ca daca nu ma duc si eu pana la magazin. Si m-am dus.

Acu’ … o sa-mi zica ea mama restu’ povestii daca merita. Si o las si eu aici data viitoare daca mai vreti. Pana atunci, va urez spor in toate si weekend placut dragilor!